Pentru ca si-a dat seama si el, intr-un sfarsit, cat de ridicola era. Dar sa nu anticipez.
Candva pe la sfarsitul anilor ’90 am citit o carte pe care si astazi o recomand tuturor celor care au chef de ceva inedit si spectaculos. Cartea se intituleaza Religia tainica a Babilonului si a fost scrisa de un anume John Woodrow, cunoscut aproape exclusiv pentru aceasta realizare a sa.
Am aflat ceva mai tarziu ca, in ultima instanta, volumasul sau nu este altceva decat o prescurtare a unui clasic al literaturii anticatolice protestant anglo-saxone, The Two Babylons, al anglicanului Alexander Hislop, dar aceasta nu exista inca in limba romana. In orice caz, cei care vor sa citeasca lucrarea lui Hislop o vor gasi in engleza la archive.org. Cat despre Religia tainica a babilonului, aceasta este atat de populara in anumite cercuri evanghelice romanesti incat are propria sa pagina de internet si este disponibila gratuit online in mai multe locuri, de exemplu aici, sau aici. Acestea sunt doar locurile pe care le cunosc eu. Cat despre versiunea originara, a exemplarul pe care il am in acest moment in fata (editia 1981) ma informeaza astfel: „over 175,000 in print”. Avem de-a face, evident, cu o carte de o popularitate extraordinara.
Cand am vazut-o in librarie am luat-o imediat in speranta ca ma voi distra si eu putin, indata ce gasesc niste timp liber. Ei bine, nu am fost dezamagit. Am auzit multe mitologii si legende anticatolice aberante, dar asta parea ca le intrece pe toate cele cunoscute de mine, si le da si o forma sistematica si coerenta de la un capat la altul. Pana in ziua de astazi o deschid ocazional doar ca sa pot sa imi descretesc fruntea minunandu-ma la ce poate nascocii imaginatia umana cand isi da drumul. Dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, recomand oricui sa citeasca aceasta carte.
Ceea ce, insa, nu inceteaza sa ma mire este ca o gramada de oameni par sa ia foarte in serios mitologia servita cititorului intre copertile volumului, ceea ce spune multe despre sistemul educational romanesc si despre felul in care profesorii de istorie isi fac treaba. Intr-o discutie cu un evanghelic acesta, ca argument suprem, mi-a sugerat sa citesc aceasta carte si mi-a trimis, spre luminare, cuprinsul. N-as putea spune ca am fost foarte impresionat. Pe de alta parte, acelasi personaj ma informa pe un ton cat se poate de serios ca in evul mediu catolicii il adorau (termenul sau) pe Platon. Ce poti sa raspunzi la asa ceva?
Dar despre ce este vorba, de fapt, in aceasta carte. Teza ei centrala, luata direct si necritic din cartea lui Hislop, este ca Nimrod, despre care pomeneste Moise in Geneza 10, a avut-o ca sotie pe Semiramida si ca fiu pe Tammuz, iar religia babiloniana, sau paganismul originar, isi are originile cu acest cuplu. Catolicismul de astazi este acea religie babiloniana, de unde si titlul cartii lui Hislop Cele doua Babilonuri (The Two Babilons), respectiv a lui Woodrow, Religia Tainica a Babilonului, antica si moderna (Babilon Mystery Religion, Ancient and Modern). Religiile pagane isi au originea in acea religie babiloniana, de aceea aratand asemanarile si corespondentele intre catolicism si religiile pagane vom demonstra caracterul pagan al acestuia.
Legatura dintre Nimrod si Semiramida este complet rodul imaginatiei lui Hislop si nu este de mirare ca nici el si nici Woodrow nu aduc nici o dovada in sprijinul teoriei lor abracadbrante. Nu mai vorbesc de presupusele legaturi de rudenie dintre Tammuz (un zeu), Nimrod (personaj biblic) si Semiramida (personaj legendar, eventual istoric). Dar cineva care nu cunoaste rigorile cercetarii istorice si este dispus sa creada orice aberatie, cu conditia sa fie anticatolica, va inghitii teoria fara sa o mestece.
Daca eu v-as spune ca Baba Dochia a fost sotia lui Mihai Viteazu, iar fiul lor a fost Toma Alimos, m-as putea astepta sa fiu luat in serios? Si daca eu insumi as lua in serios acest lucru, nu cumva v-ati face griji in ce priveste capacitatea mea de a face diferenta intre lumea reala si lumea imaginatiei? Numai ca aceasta teorie, cu Baba Dochia si ceilalti, nu ataca Biserica Catolica, de aceea este clar pentru toata lumea ca este o poveste ridicola. Insa cand vine vorba de denigrat catolicismul nu exista limite, cum o demonstreaza popularitatea extraordinara a acestor doua carti intre evanghelici.
De aici incolo cartea lui Woodrow nu face altceva decat sa coboare din ce in ce mai mult stacheta seriozitatii si rigorii cercetatarii istorice. Restul lucrarii nu este altceva decat o lunga colectie de astfel de presupuse asemanari, presarate generos cu calomnii dintre cele mai jegoase, dar spectaculoase. Dupa cum spuneam, merita citita pentru valoarea ei de fictiune de taraba.
Pana aici toate bune si frumoase, dar intre timp fanii lui Woodrow au avut parte de un soc: autorul nostru si-a renegat cartea si a cerut editorilor sa o retraga din circulatie. Daca o vedeti pe undeva in vanzare merita stiut ca asta se intampla impotriva vointei autorului. Dar nu cred ca cei de la Editura Agape din Fagaras vor fi foarte impresionati sa afle. Eu unul presupun ca ei, nu au aflat inca, pentru ca altfel o minima seriozitate intelectuala, ca sa nu vorbesc de bun simt omenesc, i-ar fi impiedicat sa scoata tiraje suplimentare in ultimii ani.
Intre timp Woodrow a scris o alta carte in care isi corecteaza unele din greselile din volumul de care ne ocupam acum (pe cand o traducere romaneasca publicata la Agape? Glumesc, desigur). Evident fanii au reactionat cu indignare. Woodrow povesteste pe pagina sa de internet:
Potrivit unui zvon “catolicii” m-au presat atat de tare incat am suferit un infarct si am ajuns in pragul mortii! Drept consecinta am revenit asupra aceea ce am publicat si am scris cealalta carte. Nu este adevarat!
Potrivit altui zvon motivele mele au fost financiare – dorinta mea de a deveni mai cunoscut si de a castiga mai multi bani. Din contra, Religia tainica a Babilonului a fost foarte populara si mi-a adus mai mult venit decat toate celelalte carti si produse puse la un loc. Am suferit o pierdere financiara importanta in urma deciziei de nu mai tipari cartea in continuare.
(…)
Alte scrisori au avut un ton rautacios, spunandu-mi ca sunt “prost”, “josnic”, “speriat de adevar”, un “las”, un “tradator al lui Hristos”, urmand un “dumnezeu fals”, ca sunt un “iezuit sub acoperire”! O scrisoare chiar mi-a spus ca “sper sa mori in curand, te vreau mort!”
(…)
Nici nu este de mirare ca fostii sai admiratori au reactionat astfel. Cand castigi banii din zgandarirea prejudecatilor amatorilor de teorii conspirativiste fanteziste vei atrage oameni de o anumita calitate umana si pregatire (sau lipsa de pregatire) intelectuala.
Dar sa vedem ce l-a indemnat pe Woodrow sa isi retraga cartea din circulatie. In textul din care tocmai am tradus acest fragment, publicat pe pagina sa de internet, prezinta motivele. Am citit cu surprindere cuvintele sale, avand in vedere ca am gasit acolo formulate de insusi autorul cartii o serie de remarci pe care eu insumi le-as fi facut. Dar de atunci, cand am de-a face cu un evanghelic care ia in serios aceasta maculatura, ii dau pur si simplu linkul si am scapat de o grija. Insa textul este in engleza, asa ca mi-am permis sa traduc aici un fragment mai consistent. Iata ce spune Woodrow:
Cartea mea a oferit unele informatii folositoare. Dar continea si undele invataturi popularizate acum multi ani intr-o carte, The Two Babylons, de Alexander Hislop. Potrivit acestei carti insasi religia vechiului Babilon, sub conducerea lui Nimrod si a sotiei sale, a fost deghizata prin nume ce suna crestin, devenind Biserica Romano Catolica. De unde cele doua Babiloane – unul antic si unul modern. Ca dovada sunt citate numeroase similaritati cu paganismul. Problema cu aceasta metoda este ca, in multe cazuri, nu exista nici o legatura.
Ateii incearca demult sa discrediteze, folosind aceasta metoda, Biblia si Crestinismul – nu doar Biserica Romano Catolica.
Cu aceasta metoda se pot condamna denominatiuni protestante si evanghelice precum Assemblies of God, baptisii, Church of Christ, luteranii, metodistii, nazarinenii etc. Lucruri elementare, precum rugaciunea si ingenuncherea la rugaciune ar trebui respinse, pentru ca paganii au ingenunchiat si s-au rugat la zeii lor. Botezul cu apa ar trebui respins, pentru ca paganii aveau numeroase ritualuri in care foloseau apa, etc.
Potrivit acestei metode, BIBLIA insasi ar trebui respinsa ca ceva pagan. Urmatoarele practici si credinte pomenite in Biblie erau cunoascute si intre pagani – ridicarea mainilor in adoratie, scoaterea incaltamintei pe pamant sfant, munte sfant, un loc sfant in templu, oferirea de jertfe fara pata, un chivot sfant, cetati de refugiu, scoaterea de apa din stanca, legi scrise pe piatra, foc aparand deasupra capului unei persoane, cai de foc, oferirea primelor roade, zeciuiala, etc.
Potrivit acestei metode DOMNUL Insusi ar fi pagan. Femeia chemata Taina Babilonului avea un potir in mana; Domnul tine un potir in mana (Ps. 75:8). Regii pagani sedeau pe tronuri si purtau coroane; Domnul este asezat pe tron si poarta o coroana (Apoc. 1:4; 14:14). Paganii se inchinau soarelui; Domnul este soarele dreptatii (Mal. 4:2). Zeii pagani erau asemanati stelelor; Domnul este chemat “Luceafarul stralucitor de dimineata” (Apoc. 22:16); zeii pagani aveau temple; Domnul are un templu (Apoc. 7:15). Zeii pagani erau infatisati cu aripi, Domnul este infatisat cu aripi (Ps. 91:4).
Unii pretind ca obecte rotunde, precum ostiile pentru cuminecare, sunt simboluri ale zeului-soare. Dar acestia nu mentioneaza si faptul ca mana data de Dumnezeu era rotunda! (Exod 16:14). Unii sunt gata sa condamne stalpii si monumentele istorice ca fiind pagane. Dar acestia nu tin cont de faptul ca Domnul Insusi a aparut sub forma unui stalp de foc, iar in fata templului Sau se aflau doi stalpi mari (Exod 13:21,22; Cronici 3:17).
Pentru ca Babilonul avea un turn (Gen. 11:4) unii trag concluzia ca acesta trebuie sa fie motivul pentru care bisericile au turnuri: ele copiaza Babilonul! (…) Daca un turn ar fi in sine pagan, atunci Dumnezeu ar fi pagan, pentru ca David Il descrie drept “turnul meu cel inalt” (2 Samuel 22:3; vezi Proverbe 18:10).
Un crestin care isi pune pe masina simbolul pestelui nu o face ca sa il cinsteasca pe zeul-peste Dagon. Nici o congregatie nu a pus vreodata o cruce pe biserica in cinstea lui Tammuz.
Mentionez in treacat ca in ce priveste „unele informatii folositoare” pe care le-ar contine cartea lui Woodrow, eu unul nu le-am gasit nici in varianta romaneasca si nici in originalul englez.
In rest, nu imi fac iluzii ca cei care s-au lasat pacaliti de teoria aceasta vor fi dispusi sa asculte de vocea ratiunii, dar cei care sunt inca nelamuriti si catolicii hartuiti de astfel de aberatii merita sa afle ce anume se incearca sa li se bage pe gat. Este clar, deci, care ar fi defectul principal al cartii: se porneste de la inceput cu o teorie si se selecteaza asemanari de suprafata, ignorand diferentele de substanta, pentru a ilustra acea teorie.
Ca sa fie mai clar cat de inconsistenta este aceasta metoda, iata un contraexemplu absurd. Islamul este o religie care respinge clerul si se bazeaza pe o carte. Protestantismul, care a sosit pe scena istoriei dupa aparitia islamului, respinge clerul si se bazeaza pe o carte. Prin urmare protestantismul este o forma de islamism deghizata sub forma crestina. Nu-i asa ca o astfel de teorie este in acelasi timp ridicola si jignitoare la adresa protestantilor? Am ales asemanari de suprafata si am ignorat diferente esentiale ca sa demonstrez ceva absurd. Asta face si Hislop si Woodrow cand incearca sa reduca catolicismul la paganism, iar rezultatul este la fel de absurd si jignitor.
Insa Hislop si Woodrow nu se opresc aici. Pentru a aduce mai aproape catolicismul si paganismul ei nu se multumesc sa prezinte catolicismul in asa fel incat sa para cat mai asemanator cu paganismul, ci fac si opusul. Nu trebuie sa ma credeti pe mine. Dupa ca Woodrow s-a pocait de aceasta flagranta incalcare a poruncii „sa nu aduci marturie stramba impotriva aproapelui tau” a punctat chiar el cateva dintre deformarile religiei vechilor babiloniei – pentru a o face cat mai asemanatoare catolicismului, desigur – pe care o opereaza muza sa, Hislop:
Iata o lista a catorva afirmatii fara temei in ce priveste religia veche a Babilonului:
– Babilonienii frecventau confesionalul si isi marturiseau pacatele preotilor, care purtau vesminte sacerdotale de culoare neagra.
– Regele lor, Nimrod, nascut pe data de 25 Decembrie. Decoratiuni rotunde pe pomii de Craciun si hostii rotunde pentru cuminecare il onoreaza pe el ca divinitate a soarelui.
– Adoratorii soarelui frecventau templele lor saptamanal, Duminica, pentru a se inchina soarelui.
– Sotia lui Nimrod a fost Semiramida, care pretindea ca este Regina Fecioara a Cerului, si a fost mama lui Tammuz.
– Tammuz a fost ucis de un mistret la varsta de 40 de ani si, astfel, 40 de zile de post au fost rezervate pentru a-i cinsti moartea.
– Babilonienii plangeau pentru el in „Vinerea Mare”. Ei adoreau crucea, prima litera a numelui sau.
Este uimitor ca invataturi lipsite de temei precum acestea pot circula – si sunt crezute. Nu trebuie decat sa mergi la o biblioteca, sa verifici orice lucrare de istorie despre Babilonul antic, nimic din toate acestea va fi de gasit. Sunt lipsite de temei istoric, in schimb se bazeaza pe o alaturare si potrivire arbitrara a unor elemente de mitologie.
Hislop, de exemplu, a invatat ca persoane precum Adonis, Apollo, Bacchus, Cupidon, Dagon, Heracle, Ianus, Marte, Mitra, Moloh, Orion, Osiris, Pluton, Saturn, Vulcan, Zoroaster si multi altii, erau cu totii Nimrod! Dupa care si-a construit propria „istorie” a lui Nimrod! A facut la fel cu sotia lui Nimrod! Potrivit teoriei sale, Nimrod a fost un negru mare si deformat. Sotia sa, Semiramida – cunoscuta si ca Easter (Numele engl. pentru Paste, derivand de la numele zeitei germanice Ostara – nota mea), spune el – a fost o femeie alba foarte frumoasa, blonda si cu ochi albastri, inventatoare a sopranului, intemeiatoarea celibatului sacerdotal, prima careia i sa oferit Liturghia lipsita de sange! Asta nu este istorie bazata pe fapte – suntem mai degraba in domeniul senzationalismului specific tabloidelor.
Dupa cum spuneam, aceste doua carti merita cel putin rasfoite, pentru ca, oricat de false ar fi, cel putin sunt rodul unei imaginatii bogate, ce nu inceteaza sa surprinda cititorul. Cat despre publicul care ia in serios asa ceva, ii urez noapte buna in continuare.
