Sambata intre Noul si Vechiul Legamant


Este important sa tinem in vedere despre ce legamant este vorba, cand spunem ca Hristos reinnoieste legamantul. De obicei se crede ca prin Noul Legamant se schimba Legamantul Mozaic cu cel Nou. Situatia este ceva mai complicata, insa. Scopul final al Parusiei este de a reinnoi intreaga Creatie, ori Legamantul Mozaic priveste numai poporul Evreu. Multe din erorile de interpretare ale Scripturii provin din faptul ca aceasta nu este interpretata in contextul cultural al scrierilor ce o formeaza, ci potrivit contextului cultural in care se gaseste exegetul. Este bine, deci, sa ne amintim ca in limba ebraica a incheia un legamant se spune literal a se insepti. Acesta este motivul pentru care actul creatiei divine ne este prezentat in Geneza drept o lucrare in sapte zile, in care a saptea zi este de odihna. Asta nu inseamna ca Dumnezeu, care este omnipotent, nu a putut sa creeze totul dintr-o data ci a trebuit sa puna osul la lucru sase zile dupa care a obosit. Ceea ce ne descrie Geneza este un legamant pecetluit prin ziua de Shabbat. Sambata, deci, este implinirea vechii creatii.

Ce este, insa, un legamant? Asta ca sa stim exact despre ce vorbim. Il putem ilustra cel mai bine printr-o comparatie cu contractul. Printr-un contract se face un schimb de bunuri si/sau servicii, pe cand intr-in legamant se face un schimb de persoane. Daca ma leg frate de cruce cu cineva, am incheiat un legamant, pentru ca ne daruim reciproc unul altuia. Daca la piata cumbar o legatura de morcovi am un contract (oral) prin care se face schimb de bani contra marfa. Un alt exemplu ar fi comparatia dintre casatorie si prostitutie. Intr-un ca za se face schimb de persoane, in celalalt un schimb de bani contra servicii. Un „contract” de casatorie este, prin urmare, o forma de prostitutie – no offence. Dar sa ne intoarcem la oile noastre.

Vedem ca Dumnezeu se insepteste in actul creatiei, adica incheie un legamant. Din moment ce este vorba de insasi actul creatiei prin care toate s-au facut, este evident ce fel de schimb avem. Dumnezeu se daruieste Creatiei Sale, iar Creatia, cu tot ce este in ea, i se daruieste si ii apartine Lui. Prin pacatul sau Adam a incalcat Legamantul Domnului si s-a „eliberat” de acesta. Insa un legamant, spre deosebire de un contract, nu poate fi anulat. Daca Legamantul creatiei ar fi incetat complet la incalcarea sa, Creatia ar fi incetat sa existe, intrucat exista exclusiv in virtutea acestui Legamant. Numai ca acelasi Legamant care tine Creatia in existenta o si tine sub blestem, pentru ca este un legamant incalcat. Solutia este, deci, inlocuirearea Legamantului Vechi printr-unul nou, inlocuire ce se poate face numai de catre Fiul, pentru ca „Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.” (Ioan 1: 3). Fiindca Noul Legamant este o noua creatie, similara cu cea facuta in sapte zile de Dumnezeu prin Logos-ul Sau, adica prin Fiul, cei ce intra in Noul Legamant devin fapturi noi, adica sunt creati din nou. Noi acum existam in virtutea Legamantului vechi, prin care am fost creati si care marturiseste impotriva noastra tinandu-ne sub blestem, insa Noul Legamant al lui Hristos (noul Adam) ne introduce intr-un nou legamant, pe care noul Adam (Isus Hristos) nu il va incalca. Astfel scapam de blestem si devenim creaturi noi, printr-o creatie noua.

Iata de aceea catolicii tin Dumninica in loc de Sambata. Adventistii au perfecta dreptate sa acuze Biserica Catolica de schimbarea zilei de odihna. Ceea ce nu vad este ca prin aceasta noi il urmam pe Isus in noua creatie si in Noul Legamant.

In mod normal reinnoirea creatiei prin Noul Legamant se face la Parusie, aduca la a Doua Venire, cand lumea veche este judecata, iar noua Creatie ii ia locul. Insa pana atunci, noi cei ce ne impartasim din Trupul Sau eucharistic, devenind Trupul Sau care este Biserica, suntem facuti fapturi noi, deci suntem creati din nou prin Noul Legamant sub care Biserica se afla deja, in anticiparea Parusiei. Noi catolicii suntem, deci sub Noul Legamant, care semnifica o noua creatie, si tinem prima zi a saptamanii, cand creatia incepe prin Invierea Domnului Nostru. Rezulta, deci, ca cine doreste sa tina sambata, este liber sa o faca, dar prin asta se pune singur sub blestemul Vechiului Legamant, incalcat de Adam, parintele nostru. Alegerea este intre shabbatul vechiului Adam si prima zi a noii creatii a Noului Adam.

Intre cele doua Legaminte se interpun inca trei, cel cu Noe, cel cu Avraam si cel cu Moise.

Legamantul cu Noe, in traditia rabinica, preluata partial de Iacov la Conciliul din Ierusalim (Fapte 15: 20), este un legamant valabil pentru oricine dintre neamuri, in virtutea descendentei comune din Noe, ca acesta sa poata intra in viitorul regat mesianic, si cuprinde sapte cerinte: 1. obligativitatea stabilirii unui sistem legal; 2. interzicerea blasfemiei (aici se include si marturia falsa); 3. interzicerea idolatriei; 4. interzicerea incestului (aici se include si adulterul, sau orice transgresiune de natura sexuala); 5. interzicerea uciderii; 6. interzicerea furtului; 7. interzicerea mancarii unei bucati de carne taiate dintr-un animal viu (aici se include orice forma de cruzime).

Legamantul cu Moise este cel mai importnat dintre cele vechi, pentru ca pregateste direct cadrul venirii Mesiei. Inclusiv sistemul ritualic, ce ne va explica prin imagini opera mantuirii infaptuite de Isus. Ca si primele doua legaminte, cu Noe si Avraam, el este unul pregatitor si nu are puterea de a ridica blestemul care vine de la primul Legamant, incalcat de Adam. El reprezinta o incercare, aproape disperata, putem spune, de a tine impreuna Creatia si a oferi un susbstitut de legamant, pentru cel incalcat, prin care Dumnezeu sa-i viziteze, totusi pe oameni. Sa ne amintim ca miza primului Legamant era daruirea reciproca dintre Dumnezeu si Creatia Sa. Insa prin acest legamant Dumnezeu se daruieste si viziteaza numai Israelul, in mijlocul caruia locuieste. Primul Legamant inca nu a trecut, la fel cum cerurile si pamantul vechi inca nu au trecut. Din contra, miza este tinerea lor impreuna, prin forta unui legamant precum cel al Creatiei. Intelegem acum de ce, de Yom Kippur, prin sfintirea Templului si al lui Israel la iesirea Marelui Preot din Sfanta Sfintelor, evreii credeau ca intreaga Creatie a fost sfintita.

Potrivit unui vechi proverb rabinic, ramas de dinaintea distrugerii Templului in 70 d. Hr., trei lucruri sustin lumea: Torah (in care se enunta legamantul mozaic), riturile savarsite in Templu (prin care se efectuiaza si se reinnoieste anual legamantul mozaic) si actele de caritate (legamantul pus in practica). Aceasta privire in urma catre primul Legamant, cel Adamic, explica stabilirea shabbatului ca zi de odihna, dupa modelul creatiei. Legamantul mozaic, fiind un susbstitut al Legamantului originar, incearca sa-l indeplineasca pe cat se poate. Insa legamantul mozaic nu se uita doar in urma, sa dreaga ce se mai poate drege, ci se uita si inainte, prefigurand opera de mantuire a Mesiei, de aceea in ritualurile sale gasim explicatii si clarificari importante relativ aceasta.

Dupa cele spuse mai sus devine mai clara si relatia dintre Noul Legamant si legamantul mozaic. Acele aspecte ale legamantului mozaic care privesc in urma la Legamantul originar au trecut prin venirea Noului Legamant, iar acele aspecte care il vestesc pe acesta din urma sunt implinite de Isus Hristos. Departajarea facuta intre partea ceremoniala si cea morala a legamantului mozaic, primul fiind temporar, iar al doilea vesnic, este una eronata. Distinctia pe care trebuie sa o facem in cadrul Legii Vechi (mozaice) este intre ceea ce priveste in urma si ceea ce priveste inainte. Pastele, de exemplu, este o prefigurare a operei mesianice, Ziua Ispasirii (Yom Kippur) priveste la Primul Legamant, dar si vesteste cel Nou, iar Shabbatul tine exclusiv de Primul Legamant, adica cel Adamic.

Sa mai observam aici, ca Duminica nu a substituit Sambata, in sens propriu. Asta pentru ca cele doua au sensuri diferite. Sambata este pecetea Legamantului Adamic, deci este o zi de odihna, pe cand Duminica este prima zi a Noii Creatii, deci o zi in care se celebreaza lucrarea de mantuire (re-creere) a Mesiei, adica Liturghia.

Acesta e motivul si semnificatia inlocuirii Sambetei cu Dumninica de catre Biserica Catolica. Pecetea belestemului, ce marturisea impotriva noastra, a fost ridicat.

Anunțuri
Published in: on Aprilie 27, 2010 at 1:25 pm  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2010/04/27/sambata-intre-noul-si-vechiul-legamant/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Un “contract” de casatorie este, prin urmare, o forma de prostitutie – no offence. Dar sa ne intoarcem la oile noastre.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: