Tu esti Petru si pe aceasta Piatra… (Matei 16:18)


 Alte articole dedicate unor invataturi specific catolice: Purgatoriul – o evaluare biblica, Petru pregatit de Isus pentru misiunea sa, Capul Bisericii: Hristos sau papa de la Roma?, Sa nu iti faci chip cioplit, Doctrina catolica a jertfei euharistice, Mijlocirea sfintilor, Nascut din nou – prin botez si bonus: Se afla protestantii de astazi sub anatema Conciliului Tridentin?

+ + +

Probabil nici un pasaj biblic nu a fost atât de discutat şi disputat, în cursul istoriei creştinismului, precum promisiunea lui Isus din Evanghelia lui Matei că va zidi Biserica pe Petru. Iată textul în cauză:

13. Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul omului?“

14. Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.”

15. „Dar voi“, le‑a zis El, „cine ziceţi că sînt?“

16. Simon Petru, drept răspuns, I‑a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

17. Isus a luat din nou cuvîntul, şi i‑a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi‑a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pămînt, va fi legat în ceruri, şi orice vei deslega pe pămînt, va fi deslegat în ceruri.“ (Matei 16: 13 – 19)

In rândurile ce urmează să încercăm sa punem in contextul lor propriu cuvintele lui Isus, sa vedem ce ne spune pasajul din Isaia 22 la care face aluzie si sa vedem de ce tocmai la Cezareea lui Filip a avut loc aceasta discutie foarte importanta. Prima data sa vedem asezarea geografica.

Cezareea, zisa al lui Filip, pentru a o deosebi de Cezareea de langa mare, este un oras construit de Irod cel Mare in cinstea lui Cezar Augustus, cu ajutorul caruia si-a pastrat tronul in momentele de anarhie politica ale razboiului civil roman, dupa ce il sprijinise pe Antoniu. A fost construit pe locul unei alte asezari, numita Panias, dedicata zeului grec Pan, divinitatea protectoare a pastorilor si a pastoritului. La Cezareea exista un templu foarte frumos dedicat lui Cezar (Augustus) de unde si numele orasului. Templul a fost construit langa o stanca enorma, in dreptul unei grote, despre care anticii credeau ca nu are fund si ca duce in Hades direct (vezi „portile Locuintei mortilor”). Cei ce veneau sa ofere sacrificii aruncau animalele de sacrificat in aceasta grota, dupa ce traversau templul. Daca apa ce curgea din grota venea cu sange, in urma sacrificilui, era semn ca sacrificiul fusese respins. Apa ce iesea din aceasta grota curgea spre sud, spre Galileea si alimenta mareea Galileei, iar prin aceasta, Iordanul ce dadea viata Palestinei. Intr-un anume sens, suntem la izvorul Iordanului aici. Acesta este locul ales de Isus sa isi aduca discipolii, adica pe cei 12, ca sa poarte cu ei o mica conversatie.

Inainte de a vedea cuvintele lui Isus, sa privim putin mai de aproape raspunsul lui Simon Petru, pentru ca este unul care spune mai mult decat ne putem inchipui noi astazi, in contextul cultural al secolului XXI. „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu !”, spune el, rostind niste cuvinte pentru care orice ofiter roman cu simtul datoriei fata de imparatul sau l-ar fi agatat pe prima cruce disponibila. Ceea ce spune Simon in acest moment este ca Isus, barbatul care ii sta in fata, este regele mesianic din casa lui David. Romanii stiau ca acest rege davidic urma sa domneasca fara rivali, deci se simteau amenintati in aceasta parte de lume de astfel de idei. Iar Isus alege tocmai un oras cu un faimos templu dedicat cezarului ca sa isi descopere identitatea de rege mesianic, ca sa contrasteze cele doua stapaniri.

Raspunsul lui Isus, care isi asuma aceasta identitate, consta in trei binecuvantari, urmate de trei explicatii :

Prima binecuvantare : Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona ;

Explicatia legata de ea : fiindca nu carnea si sangele ti-au descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu, care este in ceruri.

A doua binecuvantare : Eu iti spun : tu esti Petru,

Explicatia legata de ea : si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.

A treia binecuvantare : Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor,

Explicatia legata de ea : si orice vei lega pe pamant va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat in ceruri.”

I. Prima binecuvântare, precum şi explicaţia legată de ea, este deosebit de importantă, pentru că pregăteşte scena pentru celelalte două. Vedem că, indiferent ce urmează să se întâmple, nu este vorba de vreun merit al lui Petru, ci de alegerea harului divin. Ceea ce spune Isus în continuare vine în continuarea acestei observaţii, ca şi consecinţe a descoperirii ce i sa dat muritorului care a luat cuvântul. Ceea ce declanşează reacţia lui Isus este nu doar conţinutul mărturisirii, ci şi originea acesteia. Binecuvântările care urmează sunt legate de explicaţia dată primei binecuvântări, adică de originea supraumană a mărturisirii. Este important să reţinem acest lucru, pentru că în felul acesta putem vedea mai clar dacă promisiunea zidirii Bisericii pe piatră se referă la Petru sau la mărturisirea lui. A doua şi a treia binecuvântare urmează explicaţiei date primei binecuvântări, adică asistenţei divine date persoanei lui Simon, prin care s-a făcut descoperirea Regelui mesianic, deci sunt adresate persoanei lui Petru şi nu conţinutului mărturisirii sale.

De aici rezultă că, în măsura în care Simon, care urmează să devină acum Petru, are vreo autoritate, o are numai în virtutea asistenţei speciale a harului divin.

II. Cu a doua binecuvântare deja intram pe teren minat. Versetul ne spune, textual, ca Simon bar Iona primeşte un nume nou, acela de Petru (piatra) şi că pe această piatră Isus va zidi Biserica Sa. Voi discuta contraargumentele clasice protestante la exegeza catolică ceva mai târziu. Deocamdată să vedem ce anume doresc să respingă respectivele cotraargumente.

Textul ne spune literal că Isus urmează să întemeieze o comunitate, în text numită „biserică” şi că aceasta o va clădi pe muritorul ce-i stă în faţă şi că ea va sta în picioare în faţa atacurilor îndreptate împotriva ei de către Adversar. Acesta este sensul care transpare la o primă citire din cuvintele Mântuitorului, iar o analiza mai atentă nu face decât să o confirme: Biserica lui Hristos este zidită de Hristos însuşi pe Petru. Dacă vrem să găsim adevărata Biserică al lui Hristos nu trebuie decât să urmăm cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu şi să-l căutăm pe Petru. Asta s-ar putea să sune ciudat la prima vedere. Dacă este să căutăm biserica lui Hristos de ce să nu Îl căutăm direct pe El şi nu pe Petru. Însă eu aş spune că are mai puţină importanţă ce avem noi impresia că ar fi mai nimerit şi că este mai important să-L ascultăm pe Cel pe care îl căutăm, când ne spune ceva important despre locul în care trebuie să Îl căutăm.

O paralelă veterotestamentară ne poate pune mai bine în lumină cuvintele lui Isus. De-a lungul Vechiului Testament metafora pietrei se foloseşte, în general, cu referire la Dumnezeu. Deci, acest simbol i se cuvine in sens primar Lui. El este adevărata Stâncă. Iată câteva versete in acest sens : Psalmul 18 : 2, 31, 46 ; Psalmul 31 : 3,4 ; Deuteronom 32 : 4 sau Isaia 30 : 29 ; In cazurile acestea, luate din Vechiul Testament, termenul este sur. Există o singură excepţie la regula generală de care vorbeam, iar aceasta se găseşte în Isaia 51 : 1, 2. Iată pasajul:

            1. „Ascultaţi‑Mă, voi, cari umblaţi după neprihănire, cari căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stînca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. 2. Uitaţi‑vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v’a născut; căci l‑am chemat, cînd era numai el singur, l‑am binecuvîntat şi înmulţit.

Acesta este precedentul veterotestamentar pentru versetul nostru. Nu stim daca Isus a avut in vedere acest pasaj din Isaia, dar paralela este izbitoare. Atat Avram cat si Simon au primit nume noi, prin care li sa dat o misiune speciala. Avram a devenit „parintele unei mari multimi”, Avraam, iar Simon a devenit „piatra”. Schimbarea numelui de catre Domnul este o ocazie speciala in Scriptura. Cel caruia i se schimba numele primeste o binecuvantare speciala legata de o chemare speciala. De aceea promisiunile lui Isus nu fac sens decât relativ la persoana lui Petru şi nu relativ la altceva. Nu există nici un precedent biblic pentru schimbarea numelui unei persoane, făcută de Dumnezeu, fără o misiune specială ce să urmeze acestei schimbări de nume.

Însă, dacă Pentru este cel ce primeşte binecuvântările şi misiunea, beneficiarii acestora suntem noi, creştinii din toate vremurile. Hristos ne promite nouă că urmează să întemeieze o Biserică, iar această Biserică nu va cădea niciodată, pentru că va avea o temelie de piatră. Asta exclude orice ruptură dramatică în continuitatea Bisericii, de la Înălţare la Parusie. Asta exclude posibilitatea unei apostazii care să afecteze întreaga Biserică. Desigur, este foarte posibil ca unele membre să se desprindă, sau chiar o majoritate să cadă din credinţă, însă Biserica însăşi, din cauza temeliei sale pe Petru şi în virtutea asistenţei harului divin, va rămâne mereu în picioare, mereu vizibilă şi mereu identificabilă.

Multi exegeti necatolici incearca sa separe piatra care este Petru de piatra pe care se zideste Biserica. Motivul ar fi acela ca numai Dumnezeu este „piatra”, pentru ca aceasta imagine este folosita de mai multe pentru a-L descrie, iar Pavel la 1 Cor. 3 : 11 ne spune ca „nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care a este Isus Hristos”.

In ce priveste problema temeliei unice, care este Hristos, nici acest verset nu o afecteaza si nici Apoc. 21 : 14, in care apostolii sunt numiti temelii ai Ierusalimului ceresc, sau Efeseni 2 : 19-20, unde prooricii si apostolii constituie temelia Bisericii. Avem de-a face cu o autoritate delegata, ce apartine primar lui Hristos, insa acesta isi intemeiaza lucrarea pe apostoli (Apoc. 21 : 14) si pe Petru (Matei 16 :18), care sunt temelii in virtutea autoritatii primite le la Hristos. Altfel cele trei versete nu au sens impreuna, ori Scriptura nu se contrazice pe sine. In ori ce caz, nu este foarte intelept sa se ia un verset din Scriptura pentru a anula sensul clar al unui alt verset din Scriptura, ci acolo unde pare sa existe contradictie, trebuie gasita armonia si complementaritatea dintre ele.

În special pasajul din Epistola către Efeseni ne arată mai bine despre ce este vorba.

19. Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. (Efeseni 2 : 19-20)

În versetul din Epistola către Corinteni Isus Hristos este piatră de temelie, pe când aici este piatra din capul unghiului. Avem de-a face cu două metafore diferite, care arată două feluri de relaţie între Hristos şi Biserică. El este temelie Bisericii (de fapt a orice) într-un sens anume şi piatră unghiulară în alt sens. În acelaşi fel în care deţine cheile casei lui David (Apocalipsa 3: 7), dar totuşi delegă această autoritate lui Petru (Matei 16: 19), El este temelie, dar nu numai direct, ci şi prin intermediul proorocilor şi apostolilor. Nu poate, deci, exista nici un fel de contradicţie între numirea lui Petru ca temelie şi afirmaţia lui Pavel că Hristos este singura temelie.

Cât despre identitatea pietrei pe care se va zidi Biserica, iata cele mai cunoscute si raspandite versiuni alternative de interpretare. Isus se refera, de fapt, la Sine cand numeste piatra pe care isi va zidi Biserica. Daca textul ar spune ceva de genul „Tu esti Petru (piatra), dar nu pe piatra care esti tu ci pe piatra care sunt Eu voi zidi …” ar putea fi credibila o astfel de exegeza. Numai ca textul nu spune asta. Spune clar ca Simon fiul lui Iona este piatra (petros) si ca pe aceasta piatra (petra) va zidi Hristos Biserica sa. Se face, ocazional, distinctia intre petros – piatra mica si petra – piatra mare, stanca. Deci Isus ar spune : „Tu esti Petru (piatra mica) si pe aceasta stanca mare (care sunt eu, Isus) voi zidi Biserica mea.” Numai ca exista cateva probleme cu aceasta incercare de a ocoli sensul propriu al cuvintelor Mantuitorului. Daca asa stau lucrurile ce sens a avut sa-i schimbe numele lui Simon in piatra. O alta problema este ca distinctia nu functioneaza in greaca comuna in care este scris Noul Testament. Ea este atestata numai in greaca literara folosita in poeme cu cateva secole mai devreme. In greaca comuna petros si petra sunt masculinul si femininul aceluiasi cuvant. Isus ii spune lui Simon „Petros„, pentru ca este vorba de un barbat, si apoi il numeste „petra” pentru ca in greaca „piatra” este de genul feminin, ca si in limba noastra. In plus, stim din Scriptura ca numele lui Petru primit de la Isus este de fapt Chefa, care este corespondentul aramaic al cuvantului ebraic sur si grec petra. Isus insusi vorbea aramaica, iar discutia mentionata de Matei in Evanghelia sa trebuie sa se fi purtat tot in aramaica. Ei bine, in armaica, ca si in ebraica, de altfel, distinctia petros/petra nu exista. De aceea cuvintele lui Isus ar trebui sa fi fost, in original, ceva de genul : „Tu esti Chefa si pe aceasta chefa voi zidi…”. În cele din urmă, contează mai puţin ce a spus Isus în aramaică, din moment ce textul inspirat al Evangheliei după Matei ne-a parvenit în greacă. Însă pentru mediul şi epoca lui Matei şi al lui Isus distincţia petros/petra – piatră mică/stâncă mare nu are sens. Daca Matei ar fi dorit sa faca, in greaca comuna, distinctia intre o piatra mare si una mica ar fi trebuit sa foloseasca petra versus litos. In nici un caz petra versus petros.

O alta incercare de a nega sensul cuvintelor clare ale Mantuitorului ne spune ca Isus cladeste Biserica sa pe credinta lui Petru nu pe persoana lui Petru. Sublim. Mie personal imi place aceasta interpretare. Numai ca textul nu asta spune. Chiar daca se poate accepta aceasta interpretare ca sens secundar, cum face Catehismul Bisericii Catolice, sensul primar este cat se poate de clar : „Tu esti Piatra si pe aceasta piatra (pe care tocmai am numit-o, adica Simon, fiul lui Iona) voi zidi…”. Cei ce cred ca versetul vorbeste exclusiv de credinta lui Petru si nu de persoana lui, ar trebui sa poarte o discutie cu Domnul si sa-i sugereze o reformulare a ceea ce ne-a spus, pentru ca din ce ne spune nu reiese asa ceva.

Unii exegeţi protestanţi cheamă în cauză faptul că ori de câte ori se face referire la Petru, în acest pasaj, se face la persoana a doua, pe când „această piatră” este la persoana a treia. Acest argument mi se pare destul de trivial. Ideea este că dacă Isus s-ar fi referit la persoana lui Petru ar fi trebui să spună ceva de genul acesta: „Tu eşti Petru şi pe tine, piatră, etc.”. Dar fiindcă a spus „Tu eşti Petru şi pe această piatră” nu se referă la Petru. Nimic din textul în sine nu pare să sugereze că piatra pe care s-ar zidi Biserica ar fi altceva decât persoana lui Petru şi numai aşa se poate explica schimbarea numelui său. Cât despre trecerea de la persoana a doua la a treia, motivul este destul de simplu. Isus îi răspunde lui Petru, dar se adresează tuturor celor de faţă. I se adresează direct lui Petru când îi schimbă numele, după care prezintă în faţa tuturor piatra despre care vorbeşte. În continuare se adresează tot direct lui Petru. Astfel de argumente triviale nu fac decât să ascundă pădurea în spatele copacilor.

III. Cea de-a treia binecuvantare cere niste explicatii suplimentare. Din cate stiu exegetii protestantii nici macar nu se incumeta sa explice acest pasaj, si cel paralel din Matei 18 : 18, unde cam acelasi lucru este promis apostolilor in general, nu doar lui Petru, dar cu doua diferente majore. Dar despre asta putin mai incolo.

Pentru a pricepe mai bine ce se intampla aici, sa ne amintim ca regatul davidic urma sa fie o prevestire si un model pentru regatului mesianic. In acelasi fel in care cultul si ceremoniile sacrificiale din Templul de la Ierusalim ne spun multe despre felul in care Mesia isi va indeplini lucarea (vezi articolul despre eucharistie), in acelasi fel structura regatului davidic ne prevesteste structura regatului mesianic.

Daca cititorul imi permite o digresiune, as aduce ca exemplu rolul reginei mama (ghebira) la curtea davidica. Fiindca regele era poligam singura femeie care putea fi regina, in sens propriu, era mama lui, care era unica, si nu vreuna din sotiile sale. Rolul ei era unul bine precizat si de mare cinste. Daca isi facea aparitia era asezata la dreapta regelui, regele sculandu-se in picioare la intrarea ei pentru a-i da cinste. Rolul ei era de mediator pe langa fiul ei, uneori cu succes, alte ori nu. Aceasta este baza veterotestamentara a cinstirii Mamei Domnului si Regelui nostru, care este Isus. Cinstirea Maicii Domnului ca Regina Mama ridicata la dreapta Sa este o confirmare implicita a statutului de Rege al Fiului ei divin. Negarea statutului ei este, prin urmare, o negare implicita a regalitatii Fiului ei. Insa regina mama veterotestamentara are autoritate exclusiv in virtutea maternitatii ei, adica are o autoritate derivata si nu prin sine.

Tot de strucutra regatului davidic se leaga si una din binecuvantarile de mai sus. Isus face aluzie aici la Isaia 22 : 22 unde se vorbeste tot de autoritatea conferita prin chei. Despre ce este vorba? Isus, regele mesianic din dinastia lui David, dupa ce a fost descoperit isi exercita autoritatea regala numind un majordom pentru casa lui, care este Imparatia cerurilor, adica Regatul mesianic asteptat de israeliti. Nu este vorba de ceruri, asa cum este Petru infatisat in imaginatia populara, stand cu cheile la poarta Raiului. Este vorba de Regatul mesianic, care este Biserica, ce il are ca si cap pe Regele Isus din dinastia lui David. „Imparatia cerurilor” este, pur si simplu, expresia curenta intre evrei din vremea aceea pentru desemnarea Regatului mesianic. Deci autoritatea primita de Petru trebuie sa aiba ceva de-a face cu Regatul pe care Isus il va institui la Ierusalim, nu cu cerurile. Regatul este ceresc, pentru ca reprezinta unirea eshatologica dintre cer si pamant, adica o interventie radicala a cerurilor pe pamant, respectiv pentru ca acest Regat reprezinta cerul pe pamant : „Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant”. Aceasta imparatie nu este din lumea aceasta (Ioan 18 : 36), pentru ca se intemeiaza pe Noul Legamant, prin care cerurile si pamantul vechi trec.

Ei bine, Petru este majordomul acestui Regat mesianic. In vechiul regat davidic regele era asistat de majordomul sau, care avea grija, nominal, de palatul sau, dar in practica functiona ca un prim ministru. Găsim această dregătorie pomenită în Vechiul Testament în următoarele locuri: Isaia 22:15; 36:3; 1 Regi 4:6; 18:3; 2 Regi 10:5; 15:5; 18:18. Autoritatea majordomului depindea total de mandatul primit de la rege, ce putea fi oricand revocat. Semnele autoritatii sale erau cheile casei lui David, adica ale palatului regal, pe care le purta pe umar, din cauza greutatii si marimii acestora. Pentru a ne face o imagine despre ce autoritate este vorba sa ne gandim la Iosif in Egipt si la faraon. Cam despre asta ar fi vorba si in cazul dinastiei davidice.

In pasajul din Isaia 22 : 15-25 Dumnezeu revoca dregatoria lui Sebna si i-o da lui Eliachim. Sebna fusese in precedenta majordomul regelui lui Iuda. Aceasta dregatorie trece acum in mainile lui Eliachim :

20. «În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, 21. îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brîul tău, şi voi da puterea ta în mînile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. 22. Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: cînd va deschide el, nimeni nu va închide, şi cînd va închide el, nimeni nu va deschide.

Acesta este singurul pasaj veterotestamentar in care se pomeneste despre autoritatea cheilor si este destul de revelator in ce priveste misiunea lui Petru in viitorul Regat mesianic. Foarte precis, cheile care sunt în stăpânirea majordomului îi permit acestuia să închidă şi să deschidă porţile palatului regal, adică el controlează accesul la rege.

Iata, deci, ca prin recurs la antecedentele din Vechiul Testament secventa celor trei binecuvantari/misiune ale Mantuitorului relativ la Petru au sens deplin, fara sa fie nevoie sa rasucim cuvintele pentru a evita sensul lor propriu.

Sa vedem acum ce putem afla din cuvintele Mantuitorului. In primul rand aflam ca Regatul mesianic este acela peste care este majordom Petru. El este cel chemat sa guverneze „Imparatia cerurilor” in locul Regelui, precum era obiceiul in casa lui David. Deducem de aici ca nu poate fi vorba de o realitate cereasca, pentru ca Isus S-a inaltat la cer, deci acolo un majordom care sa guverneze este in plus. Este vorba de un Regat care nu e din aceasta lume, dar se afla in aceasta lume, iar aceasta e Biserica, ce il are ca Rege pe Isus Hristos. In felul acesta se leaga a doua si a treia binecuvantare. Petru este stanca pe care e cladita Biserica, pentru ca este cel care e chemat sa o guverneze si care detine cheile ei, insa toate acestea doar prin delegatie. Autoritatea este al lui Isus, iar el este doar un reprezentant al Sau, chemat sa indeplineasca o misiune anume, si atat. Insa a nega autoritatea lui Petru, care a fost conferita asupra sa de Regele Isus inseamna a sfida direct regalitatea Sa.

Mai aflam ca sub guvernarea lui Petru portile Locuintei mortilor (sa ne amintim grota din stanca din Cezareea, de care am pomenit la inceput) nu o vor birui. Cat timp Petru este majordom, are aceasta promisiune ca sa-l sustina.

Nu trebuie să uităm, însă, nici un moment, că ceea ce are majordomul casei lui David are doar prin delegaţie. Cheile sunt în grija sa, dar ele sunt, în ultimă instanţă, ale regelui. De aceea nu există nici o contradicţie între promisiunea lui Isus cum că va da cheile lui Petru şi afirmaţia sa din Apocalipsa 3: 7 „Iată ce zice Cel Sfînt, Cel Adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide, şi nimeni nu va închide, Celce închide, şi nimeni nu va deschide. Este vorba de exact aceeaşi autoritate pe care i-a conferit-o lui Petru, numai că Isus o are ca Rege mesianic, pe când Petru este doar un slujitor al Acestuia.

In sfarsit, un cuvant despre legare si dezlegare. Este vorba de o expresie rabinica al carei sens se refera la doua lucruri : a da cu autoritate o interpretare Legii (Torei), adica a pronunta o halakah, si a exclude (excomunica) pe cineva din sanul comunitatii evreiesti sau a-l reprimi. Autoritatea se refera, deci la interpretarea Legii si la practica discplinara din sanul comunitatii. In acest context trebuie interpretate si cuvintele din versetul nostru, cat si din Matei 18: 18. Petru are, deci, autoritatea de a interpreta Legea Noului Legamant cu autoritate si sa excomunice sau sa primeasca inapoi in Biserica. Aceasta autoritate o au si celialti unsprezece, in virtutea mandatului din capitolul 18, insa acolo contextul este unul disciplinar, deci se refera la probleme locale, pe cand aici este vorba de Biserica universala. Dreptul cheilor, prin care Petru este prim ministru/majordom peste intreaga casa al lui Isus, adica peste Imparatia cerurilor, ii da acestuia putere de jurisdictie asupra intregii Biserici universale (catolice), de unde si doctrina catolica a primatului papal. De asemenea, vedem ca in ce priveste guvernarea lui Petru, adica in ce priveste deciziile sale in materie de interpretare a Legii sunt dincolo de puterea „Locuintei mortilor”, ceea ce reprezinta baza scripturala a infaibilitatii papale. Se subintelege, ca atat timp cat Regele Isus este prezent pe pamant, nu este nevoie de un majordom cu aceste puteri, deci aceste harisme nu devin operative decat dupa Inaltare. Pana atunci Petru nu este decat cel mai vizibil dintre apostoli, dar cu nimic mai special fata de ei.

Anunțuri
Published in: on Aprilie 29, 2010 at 9:30 am  Comments (15)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2010/04/29/tu-esti-petru-si-pe-aceasta-piatra-matei-1618/trackback/

RSS feed for comments on this post.

15 comentariiLasă un comentariu

  1. Biserica este zidita pe Cristos nu pe Petru.Petru este zidit pe Stanca ca si „fundatie ” fiind apostol .Fundatia Bis sunt apostolii si proorocii .Cheile au fost date Bis.prin intermediul lui Petru , deoarece vedem ca ea este cea care exerseaza autoritatea lor! Mat.18.15-20.

  2. Nu. Cheile au fost date numai lui Petru, nu si celorlalti. Compara Matei 16:19 cu Matei 18:18. Atat Petru cat si ceilalti primesc autoritatea de a lega si dezlega, dar numai Petru primeste cheile. Este vorba de doua lucruri diferite. Autoritatea de a lega si dezlega este autoritatea rabinului in materie de disciplina si de doctrina de a excomunica sau reprimii in comunitate (disciplina), respectiv de ahotara ce este permis de Legea lui Moise si ce nu (invatatura). In schimb „cheile” se refera la autoritatea majordomului regelui iraelis (mai marele peste casa lui David) – vezi Isaia 22:22.
    Autoritatea de a lega si a dezlega se refera poate fi exercitata de mai multi oameni in acelasi timp, pe cand cheile, prin definitie, apartin unui singur om la un moment dat. Deci autoritatea de a lega si dezlega o primesc cu totii, alaturi de Petru, dar cheile le primeste numai Petru.
    De asemenea, observa, te rog, ca in cap. 18 avem de-a face cu un context exclusiv disciplinar, pe cand in cap. 16, legat de Petru, nu avem aceasta restrictie. Deci Petru are autoritate doctrinara si disciplinara, pe langa faptul ca are cheile, iar ceilalti au doar autoritatea de a lega si dezlega in cazuri de disciplina bisericeasca.
    Cat despre fundatia Bisericii, in sens propriu ea este Hristos, dar intr-un sens secundar este Petru, sau apostolii si proorocii. Depinde de context.
    Am mai spus-o si cu alta ocazie, dar o voi repeta pana o sa moara de plictiseala toata lumea: exista trei reguli de baza ale exegezei biblice: 1. context, 2. context si 3. context.

    • 1. Cand primeste Petru cheile Imparatiei? Caci in Matei 16:19 vedem un viitor simplu! Si v-as ruga sa-mi dati un paragraf din Sfintele Scripturi pentru a vedea acest lucru.

  3. Asa este, in Matei 16:19 avem doar o promisiune. Ceea ce inseamna ca la Cezareea lui Filip Petru nu primieste nimic in afara unei promisiuni. Cand le primeste concret? Din moment ce Isus i-a promis putem fi siguri ca le-a si incredintat apostolului. Mie mi-e de ajuns promisiunea Domnului. Dar Dvs.?

  4. Fiti bun si dati-mi un raspuns, nu-mi raspundeti la intrebare printr-o alta intrebare.

  5. Daca veti citi, cu atentie de data aceasta, raspunsul meu, veti vedea ca nu v-am raspuns la intrebare cu o alta intrebare. V-am atras, doar, atentia ca avem de-a face cu o promisiune a lui Isus, acelasi Isus care ne-a mai promis ca „In casa Tatalui meu sunt multe locasuri (…). Ma duc sa va pregatesc un loc” (Ioan 14:2), si asa cum cred in aceasta promisiune asa cred si in prima. Fara sa fie nevoie sa vad descris in Biblie pe El maturand si stergand praful in respectivele locasuri, ca sa le putem lua in primire. El a promis, mie imi este destul. La fel, a facut o promisiune lui Petru, mie imi este destul.
    Nu, nu exista un pasaj in care Isus sa ii spuna lui Petru, iata cheile pe care le-am promis.

  6. Problema nu este daca Mantuitorul se tine de vreo promisiune sau nu, este ridicol…
    Problema este ca teza dumneavoastra nu este urmata si de referatul biblic.
    Si in fapt Mantuitorul se tine de promisiune fata de Petru si exista marturie biblica pentru aceasta, doar ca nu va avantajeaza pledoaria. Si acolo, evident, Mantuitorul foloseste timpul prezent si da tuturor apostolilor cheile Imparatiei:Ioan 20,22-23:
    „Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
    Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”
    Nu vedeti identitatea cu Matei 16.19?

    Spuneti dumneavoastra: „De asemenea, observa, te rog, ca in cap. 18 avem de-a face cu un context exclusiv disciplinar, pe cand in cap. 16, legat de Petru, nu avem aceasta restrictie. Deci Petru are autoritate doctrinara si disciplinara, pe langa faptul ca are cheile, iar ceilalti au doar autoritatea de a lega si dezlega in cazuri de disciplina bisericeasca.”

    Ma mir totusi ca Hristos, prin actiunea din Ioan 20:22-23 nu tine cont de distinctiile dumneavoastra si „unge” explicit pe apostoli pentru activitati de valoare mai mica („disciplina bisericeasca”-ziceti), dar UITA sa-l investeasca cu activitatea cea mai importanta din Biserica (ziceti dumneavoastra) pe Petru, nedandu-i cheile.
    Sesizati penibilul?
    In fapt, asa se intampla intotdeauna cand folosim in teologie reverse-engineering (adica mai intai avem teza si apoi siluim textul si contextul).

  7. Autoritatea de a lega si dezlega, de care se pomeneste in Matei 16 si 18 nu are nimic de-a face cu autoritatea de a ierta sau nu pacatele, chiar daca suna similar. In primul caz avem de-a face cu o autoritate rabinica simbolizata de scaunul lui Moise in sinagoga. In schimb, in Ioan 20 avem de-a face cu o autoritate care, inainte de acest moment, este exclusiv de domeniul lui Dumnezeu (vezi Marcu 2:7). In autoritatea rabinica de a lega si dezlega nu intra si autoritatea de a ierta pacatele. In ce priveste extensia autoritatii rabinice de a lega si dezlega, despre care este vorba in Matei 16 si 18, si care in acele pasaje este transferata asupra apostolilor, John Lightfoot a adunat o serie de marturii de epoca referitoare la semnificatia acestei expresii, in lucrarea sa “A Commentary of the New Testament from the Talmud and Hebraica”. Iti sugerez sa o consulti inainte sa iti dai cu parerea. Vei vedea ca lipsesc referintele la o eventuala autoritate de a ierta sau retine pacate de care vorbeste Isus in pasajul citat de tine.
    Deci, ca sa iti raspund la intrebarea “Nu vedeti identitatea cu Matei 16.19?”. Nu, nu am cum sa vad ceea ce nu exista. Iar tie iti sugerez sa nu mai faci exegeza dupa ureche. Este adevarat, pe de alta parte, ca iti admir ravna (vezi Romani 10:2).

    • Dincolo de aroganta ce o vaditi, credeti ca daca o afirmatie este facuta mai apasat, capata per se o valoare de adevar mai mare?
      Afirmati ca „Autoritatea de a lega si dezlega, de care se pomeneste in Matei 16 si 18 nu are nimic de-a face cu autoritatea de a ierta sau nu pacatele, chiar daca suna similar.”
      In acest caz va amintesc ca dumneavoastra faceti exegeza nu dupa ureche, ci dupa cum vi se sopteste la ureche.
      In Comentariul la Matei al Sf Ioan Gura de Aur la 16.18-19 spune clar ca cheile reprezinta puterea de a DEZLEGA PACATELE, iar Sfantul Teofilact de Ohrida in comentariul sau la acelasi verset spune: „Iar prin ,,chei” care leaga si dezleaga tu intelege iertarile sau certarile greselilor. Caci au stapanire a ierta si a lega cei care, asemenea lui Petru, s-au invrednicit de darul episcopiei.”
      Deci fi bun si scoateti-va din cap nu stiu ce autoritate rabinica pe care o flutura diversi iudaizanti si care in Traditie nu o vei gasi, ca mai mult decat atat, Sfintii Apostoli la sinodul apostolic au dezradacinat orice tendinta de a lega Biserica de Sinagoga si obiceiurile si invataturile ei.
      De altfel sunteti restantier cu niste explicatii ce privesc partea a 2a a comentariului meu prin care se arata ca Hristos nu unge pe Petru cu vreo putere speciala fata de restul apostolilor, ci ca primeste, in fruntea lor fiind, ceea ce primesc si ceilalti.

  8. Mantuitorul le zice tuturor apostolilor ca „oricate veti lega si dezlega…”
    Vedeti la Matei 18:18.
    In afara de asta, Mantuitorul nu ii da numele lui Simon – chefa, cum spuneti dvs., ci Chefas, subliniez „s” final, ceea ce este probabil forma elenizata de la chefa. Aceasta se vede din evanghelia lui Ioan, cap. 1.
    Aceasta arata ca este o derivare a numelui lui Petru de la piatra pe care el a marturisit-o, adica credinta cea adevarata ca Hristos e Fiul lui Dumnezeu celui viu.
    Deci Hristos e piatra, dupa cum spune si Petru insusi in Faptele Apostolilor si Pavel in epistolele sale.

  9. Vreau sa va spun doar ca πετρα isi pastreaza sensul de baza atat in NT cat si in LXX. Deasemenea in NT nu exista nici un verset care sa sustina ca vreunul din apostoli ar fi temelia sau ca toti ar fi.

    • Efeseni 2.20: …. oameni din casa lui Dumnezeu,

      20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

  10. Reblogged this on petruperca.

  11. …adica cerul executa ce hotarasc oamenii pe pamant :D
    O insulta adusa suveranitatii si lui Dumnezeu. Ceea ce DEJA s-a hotarat din vesnicie in cer se pronunta/proclama prin intermediul oamenilor lui Dumnezeu pe pamat. Dati mai multa atentie textului in limba greaca

  12. O dezbatere deosebit de interesanta.
    Ma intreb insa, pentruce biserica ortodoxa evita mai mereu citatul din Matei 16-18 cand este vorba despre activitatea Sf. Apostol Petru…
    Ca doar in tot ce a spus Domnul nostru Iisus Hristos cat a fost intre noi ca persoana fizica, n-a rostit nici macar un singur cuvant de prisos…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: