A demonstrat Dawkins inexistenta lui Dumnezeu?


Nu m-as fi apucat sa citesc The God Delusion al lui Richard Dawkins daca nu as fi aflat din recenziile de pe internet ca omul incearca sa ofere un argument rational pentru inexistentei lui Dumnezeu. Am citit in mai multe ocazii argumente rationale pentru existenta Sa si mereu am avut aceeasi reactie la acestea: le cautam punctul slab. De obicei nu e foarte greu sa-l gasesti. Raman la convingerea mea ca un argument complet irefutabil pentru existenta lui Dumnezeu nu poate fi gasit de mintea umana.

Iata de ce un argument rational pentru inexistenta lui Dumnezeu mi s-a parut ceva inedit si interesant, asa ca am cedat ispitei si am lecturat capitolele 3 si 4 ale cartii, in care se ocupa de argumente aduse in favoarea existentei lui Dumnezeu si in care isi expune propriul argument impotriva existetei Sale. Dupa ce am ajuns la capatul lecturii, la paginile 157-159, unde isi insumeaza argumentul in sase puncte am ramas profund dezamagit. Dawkins nu este un simplu pamfletar ca si tovarasii sai ideologici Sam Harris sau Keith Hitchens. Din contra, este un om de stiinta in toata regula si de aceea ma asteptam la cu totul altceva de la el. Nu am fost surprins sa nu aflu un argument rational serios pentru inexistenta lui Dumnezeu – in fond tocmai la asta ma asteptam dupa experienta dovezilor in favoarea existentei Sale. Dar in nici un caz nu ma asteptam sa gasesc o dovada irefutabila a totalei ignorante a autorului in privinta subiectului pe care il discuta. Asta mi s-a parut trist.

Insa lectura aceasta nu a fost complet inutila. Acum am inteles cum se face ca ateii pe care ii vad scriind pe bloguri par sa fie cu totii niste semidocti, in cel mai bun caz, dand dovada in mod repetat ca habar nu au despre ce vorbesc. Dar sunt foarte combativi si siguri pe ei insisi, asa cum nimeni cu gandire critica nu poate fi. De fapt e prea putin sa spun ca sunt combativi. Intreaga oferta a acestor bloguri se reduce la insulte adolescentine si nimic mai mult. Din cate se pare, acesti atei nu sunt capabili sa se ocupe de nimic altceva decat de insultat. Ma intreb cum de sunt asa nesiguri pe propria inteligenta de simt nevoia merei sa se lege de cea a altora (de obicei oameni religiosi simpli). Nici nu le trece prin cap ca ar fi util pentru toata lumea daca ar incerca sa argumenteze propria pozitie in fata opiniilor adversarilor lor religiosi. Din contra, iau ca de la sine intelese o serie de sloganuri si prejudecati scientiste, iar dupa aceea, pornind de la ele isi pierd vremea insultand pe cei care nu impartasesc aceleasi prejudecati.

Ceva similar nu am mai intalnit decat la unii neoprotesatanti cand vine vorba de catolicism. Este uimitor ce absurditati sunt capabili sa creada despre Biserica Catolica unii neoprotestanti, dar pe langa acestia exista si o multime de evanghelici cu capul pe umeri cu care poti purta un dialog in adevaratul sens al cuvantului (adica inchei discutia mai bogat spiritual sau doar sufletesc decat ai inceput-o). Nu si la atei. Eu inca astept sa gasesc o pagina internet ateista pe care sa gasesc texte din care sa rezulte ca autorul are o minima idee in ce priveste istoria stiintei si in ce priveste religiile, dincolo de sloganiada limitata si limitanta in care se cantoneaza scientistii obtuzi de astazi.

Dupa cum spuneam, am inteles de unde a aparut aceasta noua genratie de atei care nu e capabila decat sa insulte si sa repede sloganuri inghitite pe negandite. Ei nu fac altceva decat sa-si imite maestrii spirituali. In lumea lui Dawkins & Co. nu exista decat o cezura necesara intre stiinta si religie, iar realitatea se reduce la alb si negru, fara nici un fel de culori. Cu alte cuvinte gandirea critica lipseste complet si fara urma, fiind inlocuita cu un criticism necritic la adresa religiei si o adulatie la fel de necritica la adresa stiintei.

Dar sa ne intoarcem la argumentul in favoarea inexistentei lui Dumnezeu. Ceea ce ne propune Dawkins este, in esenta, un argument din complexitate si ar putea fi formulat pe scurt sub forma urmatorului silogism:

1. Cu cat ceva este mai complex cu atat existenta sa va fi mai putin probabila. 2. Dumnezeu este mai complex decat orice altceva. Concluzie: Dumnezeu aproape sigur nu exista.

Atat timp ca Dawkins ramane in limitele propriei profesii de biolog evolutionist spune lucruri cu cap si coada, pe care noi crestinii care nu credem in evolutionism ar trebui sa le luam foarte in serios, pentru ca merita sa fie luate in serios. Bunaoara, sunt de acord cu Dawkins ca este caduc sa argumentezi ca ceva atat de complex precum un ochi sau un alt organ similar nu s-a putut forma prin evolutie, pentru ca este prea complex ca sa apara by chance. Evolutie nu inseamna, pur si simplu hazard[1]. Daca teoria evolutiei este adevarata atunci ochiul nu s-a format prin hazard, pur si simplu, ci avem de-a face cu o suma uriasa de pasi mici, ce au dus treptat la rezultatul final care este ochiul. Pe cat de mica este probabilitatea ca hazardul sa produca un ochi gata format, pe atat hazardul scade in cazul pasilor mici care au dus treptat la formarea ochiului.

Numai ca Dawkins nu ramane in limtele profesiei sale si isi da cu parerea in chestiuni care tin de filosofie si nu de stiinta, sau religie. De altfel, nici macar nu realizeaza ca incercand sa ofere un argument rational pentru inexistenta lui Dumnezeu nu da un sut religiei, ci traditiei filosofice occidentale. Este adevarat ca aceasta traditie filosofica occidentala (in speta este vorba de aristotelism si conceptia sa despre Dumnezeu) a interactionat fructuos de-a lungul istoriei cu religia (in speta catolicismul) cu rezultate interesante. Revolutia Stiintifica din secolul XVII este rezultatul unei astfel de interactiuni (nu fara scantei) intre tezele aristotelismului si teologia catolica.

Insist asupra faptului ca problema unui argument rational in favoarea existentei/inexistentei lui Dumnezeu tine  de filosofie si nu de teologie sau stiinta. Teologia crestina se ocupa cu sistematizarea rationala a datelor primite prin revelatie, deci are ca temei credinta in datele oferite de revelatie. Filosofia se ocupa de cunoasterea realitatii cu ajutorul ratiunii umane, pe cand stiinta se ocupa cu studierea universului.

Dumnezeu, aflandu-se, prin definitie, in afara cosmosului (care e domeniul de studiu al stiintei) se afla in afara campului de cercetare stiintific. Stiinta poate sa ne ofere o explicatie privind existenta cosmosului si a celor ce il compun, ce nu necesita existenta unei agent extern cosmosului insusi. Dar prin asta nu a demonstrat inexistenta Sa ci, in cel mai bun caz irelevanta Sa (in masura in care exista) pentru univers. Dar, de fapt, nu a demonstrat decat ca ratiunea umana este capabila sa conceapa o explicatie care il face pe Dumnezeu nenecesar, fara sa avem siguranta ca aceasta explicatie reprezinta o descriere veridica a realitatii. In orice caz, indata ce ne ocupam de Dumnezeu folosindu-ne ratiunea am iesit din sfera stiintei si am ajuns in domeniul filosofiei.

In alta ordine idei, stiinta se poate ocupa de existenta sau inexistenta lui Zeus sau Shiva, pentru ca ambii zei fac parte dintr-o ordine cosmica ce ii domina si ii aseaza la locul lor. Insa Dumnezeul aristotelic si neoplatonic (ca de altfel si cel crestin, dar acestia nu trebuie confundati) nu este un zeu cosmic ci unul dincolo de univers. Cu alte cuvinte nu este o fiinta ci este Fiinta insasi din care deriva orice alta fiinta. Fiind Fiinta si nu o fiinta, acesta nu este compus ci simplu, neavand parti, iar existenta sa este necesara si nu probabila sau improbabila. Probabilitatea si improbabilitatea se poate predica numai despre o fiinta, dar nu despre fiinta ca atare. Acest lucru ar trebui sa fie clar pentru oricine care a trecut cu succes de primul an de filosofie la o faculate de profil[2].

Prin urmare, argumentul lui Dawkins nu se refera la Dumnezeu, si, ca atare, este nul din punct de vedre filosofic. El nu face decat sa intre cu cizmele de biolog evolutionist in capraria vecina, pe care nu o cunoaste. Nu numai ca nu ofera un argument potrivit cu subiectul sau, dar nici macar nu realizeaza ca vorbeste pe langa subiect cu gratie.

Un alt indiciu ca omul vorbeste prostii este faptul ca il considera pe Dumnezeu complex si se revolta la gandul ca teologii il considera simplu. De fapt nu teologii il considera simplu, pentru ca nimic din revelatie nu ne sugereaza acest lucru. Filosofii precrestini il considera simplu, iar asta din motive rationale, ce nu au nimic de-a face religia. Simplul fapt ca Dawkins a aflat de la teologi crestini ca Dumnezeu este simplu, teologia crestina preluand aceasta idee de la filosofia greaca ce a precedat-o, nu este o scuza. Daca pe Dawkins il supara faptul ca Dumnezeu e considerat simplu si nu complex atunci solutia nu este sa hartuiasca „teologi” ci sa puna burta pe carte si sa isi faca temele ca lumea. Orice profesor de filozofie de liceu ar trebui sa fie capabil sa ii ofere o bibliografie pe care sa o parcurga si sa se lamureasca singur. No offence.

O alta ciudatenie (ca sa ma exprim tolerant) al acestui argument este ca porneste de la premisa ca materialismul este singura explicatie posibila in ce priveste realitatea inconjuratoare (fiind singura pe care autorul pare sa o inteleaga). Pana intr-acolo incat Dumnezeu insusi este intepretat in termeni materiali, ca fiind complex, adica avand parti si interactionanad cu lumea creata de el in termeni materiali[3]. Dar daca asumam de la inceput un astfel de univers atunci pentru ce mai avem nevoie de un argument in favoarea inexistentei lui Dumnezeu. Este, pur si simplu redundant: se da un univers in care nu poate exista spirit, decat materie organizata – de aici se demontreaza ca Dumnezeu cel mai probabil nu exista. Iar Dawkins doreste sa fie luat in serios, intelectual vorbind?!? Cu astfel de argumente, care ignora complet datele reale ale problemei, Dawkins nu face decat sa demonstreze nivelul intelectual foarte scazut al actualei apologetici ateiste.


[1] “What is it that makes natural selection succeed as a solution to the problem of improbability, where chance and design both fail at the starting gate? The answer is that natural selection is a cumulative process, which breaks the problem of improbability up into small pieces. Each of the small pieces is slightly improbable, but not prohibitively so. When large numbers of these slightly improbable events are stacked up in series, the end product of the accumulation is very very improbable indeed, improbable enough to be far beyond the reach of chance. It is these end products that form the subjects of the creationist’s wearisomely recycled argument. The creationist completely misses the point, because he (women should for once not mind being excluded by the pronoun) insists on treating the genesis of statistical improbability as a single, one-off event. He doesn’t understand the power of accumulation.” (p. 121)

[2] “I challenged the theologians to answer the point that a God capable of designing a universe, or anything else, would have to be complex and statistically improbable. The strongest response I heard was that I was brutally foisting a scientific epistemology upon an unwilling theology, for Theologians had always defined God as simple. Who was I, a scientist, to dictate to theologians that their God had to be complex? Scientific arguments, such as those I was accustomed to deploying in my own field, were inappropriate since theologians had always maintained that God lay outside science.” (p. 153-154)

Sper ca am reusit sa explic de ce “teologii” aveau dreptate sa-l acuze pe Dawkins de asa ceva.

[3] Iata cateva exemple:

“as I keep saying and will say again, however little we know about God, the one thing we can be sure of is that he would have to be very very complex and presumably irreducibly so!” (p. 125)

“A God who is capable of sending intelligible signals to millions of people simultaneously, and of receiving messages from all of them simultaneously, cannot be, whatever else he might be, simple. Such bandwidth! God may not have a brain made of neurones, or a CPU made of silicon, but if he has the powers attributed to him he must have something far more elaborately and non-randomly constructed than the largest brain or the largest computer we know.” (p.154)

“A God capable of continuously monitoring and controlling the individual status of every particle in the universe cannot be simple. His existence is going to need a mammoth explanation in its own right. Worse (from the point of view of simplicity), other corners of God’s giant consciousness are simultaneously preoccupied with the doings and emotions and prayers of every single human being – and whatever intelligent aliens there might be on other planets in this and 100 billion other galaxies.” (p. 149) 

Anunțuri
Published in: on Mai 26, 2010 at 8:56 am  Comments (3)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2010/05/26/a-demonstrat-dawkins-inexistenta-lui-dumnezeu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. DUMNEZEU exista doar pentru cei care au nevoie de EL.EU nu am nevoie.M-a descurc si fara EL.

  2. Multumesc de frumoasele ganduri adresate noua, celor ce cred (si pentru caracterizarea implicita pe care ne-o faci).
    De altfel, din interventia ta (asa cum ai formulat-o) rezulta ca necredinta ta are temei afectiv si nu rational. Asta ca simpla observatie.

  3. NU sant un filosof care se incuie in biblioteca si care dupa cateva carti citite descopera ca viata ar fi mai frumoasa daca s-ar face anumite schimbari.Circul pe strada,printre oameni,m-a duc la munca,la cumparaturi,m-a intalnesc cu prietenii,cu rudele,cunoscuti.SI din cand in cand,in timpul liber,i-mi adun ideile si gandurile si le scriu pentru a nu le uita.(comandomontan.blogspot.ro) De multe ori viata m -a pus l- a incercare si am trecut prin greu. Se poate ca o FORTA DIVINA sa- mi fi luminat mintea si sa ies din incurcaturi.DAR FRIGUL FOAMEA SI SETEA eu le-am indurat. PENTRU CE SA FIU RECUNOSCATOR? Unui om flamand ii trebuie o bucata de paine,altfel v-a muri si nu sfaturi cum sa rabde. CREDINTA este buna pentru cei care i-si accepta viata asa cum au gasito.Dar poate fi o arma puternica in mana celor revoltati.A celor care nu-si accepta destinul sau a celor ce stiu sa o foloseasca.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: