Sola Scriptura – o evaluare biblica (partea II.)


 Acest articol face parte dintr-o serie care mai cuprinde: Sola Scriptura – probleme logice si practice cu doctrina suficientei Scripturii, Sola Scriptura – o evaluare biblica (partea I.)Sola Scriptura și Canonul biblic

Am vazut in doua posturi precedente ca principiul protestant al sola Scriptura este nelogic, nepractic si contrar Scripturii. A venit vremea sa analizam acele versete si pasaje din Scriptura care sunt aduse in sprijinul acestei doctrine. Acestea sunt 2 Timotei 3:16, 17; cazul iudeilor “cu inima aleasa” din Berea mentionati in Fapte 17; episodul ispitirii lui Isus in pustie din Matei 4: 1-11; 1 Corinteni 4: 6 si Apocalipsa 22: 18, 19. Versetele din Apocalipsa (in combinatie cu Deuteronom 4: 2 si Proverbe 30: 5) le-am discutat deja asa ca nu revin la ele. Acum voi oferi o critica a exegezei protestante privind celelalte patru exemple din aceasta lista.

2 Timotei 3: 13-17

13. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. 14. Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le‑ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le‑ai învăţat: 15. din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să‑ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus. 16. Toată Scriptura (pasa graphe) este însuflată de Dumnezeu şi de folos (ophelimos) ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, 17. pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit (artios) şi cu totul destoinic (exartimenos) pentru orice lucrare bună.

Acesta este pasajul standard citat cand vine vorba de sola Scriptura. Inainte de a intra in miezul problemei as observa in treacat ca pasa graphe tradus prin “toata Scriptura” inseamna, mai precis, “orice Scriptura”. Asta inseamna ca ceea ce Pavel spune se refera nu la toata Scriptura ci la orice Scriptura in parte. Astfel, daca ceea ce spune Pavel afirma suficienta Scripturii el afirma suficienta fiecarei Scripturi in parte si nu a Scripturii ca atare. Cu alte cuvinte, ar trebui sa tragem concluzia ca nu doar toata Scriptura ar fi suficienta ci fiecare parte a ei. De exemplu, Evanghelia dupa Ioan, ca parte a Scripturii, ar trebui sa fie suficienta, la fel ca si capitolul 3, sau orice alt capitol in parte, ba chiar orice verset individual, fiecare din acestea satisfacand criteriul indicat la inceputul versetului 16: “orice Scriptura”. Prin urmare, daca sustinem ca versetele 16 si 17 dovedesc suficienta Scripturii ajungem la absurditati.

Dar sa luam pasa graphe cu sensul de “toata Scriptura”, cum apare in majoritatea traducerilor si sa trecem acum la exegeza propriu zisa. Jake Magee, intr-un articol intitulat Surprins de ce? O aparare a Sola Scriptura spune urmatoarele despre acest pasaj:

Pavel spune că Scriptura poate produce credincioşi care sunt „desăvârşiţi” şi „destoinici pentru orice lucrare bună.” Dicţionarul TDNT defineşte „desăvârşit” (artios) ca „potrivit, complet, perfect.”[3] Bauer defineşte „desăvârşit” prin „complet, capabil, competent = în stare să împlinească toate cererile.”[4] Dicţionarul TDNT defineşte „destoinic” (exartizo) prin „a completa, a termina, a desăvârşi, a îndeplini” (1:475,80). Bauer defineşte şi el „destoinic” prin „a termina, a completa…a echipa, a aproviziona” (273).

Aceste definiţii indică înţelesul cuvântului nostru englez „suficienţă.” Pentru a clarifica această chestiune, vom defini şi vom contrasta cuvintele „suficienţă” şi „necesitate.” A spune că un lucru este necesar pentru altul înseamnă a spune că fără această condiţie în locul ei efectul dorit nu va avea loc. De exemplu, apa este necesară pentru viaţa umană. Adică, apa este o condiţie fără de care viaţa umană nu ar putea exista. Pentru a spune că un lucru este „suficient” înseamnă să afirmi că această condiţie este tot ceea ce are nevoie cineva. În cazul apei, ea este necesară dar nu este suficientă pentru viaţa umană (pentru că noi avem nevoie de apă în plus faţă de apă). Dacă apa ar fi şi necesară şi suficientă pentru viaţa umană, atunci mâncarea este irelevantă.

Păstrând toate aceste definiţii în minte, să enunţăm din nou 2 Timotei 3:16-17:

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire (16); pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (17).”

Versiunea Autorizată traduce versetul 17 astfel:

„Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie perfect, aprovizionat cu totul pentru toate faptele bune.”

Acum, dacă spun că Gospodăria de Mobilă a lui Frank este completă sau suficientă pentru a aproviziona în mod perfect casa mea, vreau să spun că nu mai trebuie să merg nicăieri altundeva. Cu alte cuvinte, Gospodăria de Mobilă a lui Frank este suficientă sau destul de bună; şi nu mai am nevoie de un alt magazin. În acelaşi fel, Pavel afirmă că Scriptura este suficientă şi completă pentru a oferi în mod desăvârşit credinciosului ceea ce are nevoie pentru a trăi viaţa pe care Dumnezeu o intenţionează; nimic altceva nu mai are nevoie ca să fie adăugat. Pe scurt, Scriptura este necesară şi suficientă.

Am decis sa citez un pasaj mai lung din analiza sa pentru ca merita. Magee incepe prin a analiza termenii folositi de Pavel si ne informeaza ca artios si exartimenos ne vorbesc despre suficienta. Nu am nici un motiv sa il contrazic. Mi-as permite doar sa atrag atentia cititorului ca nici unul din aceste doua epitete nu se refera la Scriptura ci la “omul lui Dumnezeu”. Despre Scriptura Pavel spune ca este utila, sau “de folos” (ophelimos) pentru a-l face pe omul lui Dumnezeu artios si exartimenos, ceea ce este cu totul altceva.

Ar mai fi util sa remarcam ca Scriptura foloseste un limbaj la fel de puternic in alte cazuri pentru altceva decat pentru Scriptura.

Deci dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpînului său, destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 2:21)

Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, (2 corinteni 9:8)

11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 12. pentru desăvîrşirea (katartismon) sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13. pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; 14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; (Efeseni 2: 11-14)

In primul caz curatarea este cea care il face pe credincios destoinic pentru orice fapta buna. De aici, insa, nu deducem ca numai curatarea este suficienta pentru a-l face pe crestin astfel, in dauna, sa zicem, a Scripturii. In al doilea caz avem de-a face cu harul. La fel, in Efeseni 2 vedem ca apostolii, evanghelistii, pastorii si invatatorii sunt cei care ii duc la desavarsire pe credinciosi, dar de aici nu deducem ca ei ar fi singura autoritate infailibila in materie de doctrina si morala. In treacat fie spus, termenul katarismon folosit in Efeseni 2: 12 este etimologic inrudit cu artios si exartimenos folosite de Pavel in 2 Timotei 3: 17.

De asemenea, in aceeasi epistola Pavel insista asupra propovaduirii sale orale:

13. Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe cari le‑ai auzit dela mine, ţine‑l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus. 14. Lucrul acela bun care ţi s’a încredinţat, păzeşte‑l prin Duhul Sfînt, care locuieşte în noi. (2 Timotei 1: 13)

Şi ce‑ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii. (2 Timotei 2: 2)

Primul verset este direct relevant pentru cazul nostru, pentru ca Pavel ii spune lui Timotei care este sursa “invataturilor sanatoase”, pe care trebuie sa le tina si sa le dea mai departe: este invatatura orala a apostolului. Inseamna asta ca in felul acesta se elimina Cuvantul scris al lui Dumnezeu, pentru ca Pavel nu pomeneste de Scriptura in acest verset? Desigur, nu. La fel, trebuie sa fim atenti cand Pavel pomeneste numai de Scriptura in vreun alt verset. Este gresit sa ne bazam pe un verset sau pasaj in defavoarea altora care ne ofera informatii suplimentare. In al doilea verset Pavel ne spune ce anume trebuie transmis viitorilor pastori ai Bisericii: evident Biblia, nu-i asa? Am glumit – apostolul nu sufla o vorba despre Biblie in acest verset, ci face din nou apel la proprovaduirea sa orala. Acest lucru este cu atat mai remarcabil cu cat epistolele catre Timotei sunt scrise spre sfarsitul vietii apostolului cand acesta se gandeste la ce va urma dupa plecarea sa la Domnul:

5. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte‑ţi bine slujba. 6. Căci eu sînt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. 7. M’am luptat lupta cea bună, mi‑am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. (2 Timotei 4: 5-7)

Atat pasajul din capitolul 3, de care ne ocupam, cat si versetele din capitolul 1 si 2, de care am pomenit acum, au acelasi scop: sa instruiasca pe tanarul Timotei in privinta temeiului invataturilor pe care este chemat sa le dea mai departe la randul sau. In mod clar nu este vorba doar de Scriptura si in mod evident Scriptura si Traditia orala nu se elimina reciproc. Daca dupa plecarea apostolilor Biserica ar ramane doar cu Scriptura ca si Cuvant al lui Dumnezeu, atunci acesta este momentul in care Pavel ar putea sa ne spuna acest lucru. Dar se pare ca atat in vremea apostolilor, cat si dupa plecarea lor Scriptura si Traditia orala sunt transmise una alaturi de cealalta in Biserica.

Intorcandu-ne la pasajul despre care discutam, lucrurile vor devenii mai clare daca analizam exemplul oferit de Magee cu Gospodaria de Mobila a lui Frank. Potrivit lui Magee, daca spunem despre aceasta Gospodarie ca este completă sau suficientă pentru a aproviziona în mod perfect casa mea inseamna ca nu mai trebuie sa merg nicaieri altundeva. Cu alte cuvinte, Gospodaria de Mobila a lui Frank este suficienta sau destul de buna; si nu mai am nevoie de un alt magazin.

Nimic mai adevarat. Sunt de acord cu Magee suta la suta. Doar ca asta nu are nici o legatura cu ce spune Pavel aici. Daca el ar fi spus ca Scriptura este artios si exartimenos ca sa-l calauzeasca pe omul lui Dumnezeu pe calea sa atunci exemplul lui Magee ar sta in picioare si ar trebui sa acceptam sola Scriptura in baza marturiei clare si fara echivoc a Scripturii. In schimb Pavel spune ca Scriptura este ophelimos (de folos) pentru a-l face pe omul lui Dumnezeu artios si exartimenos. Aceasta greseala este una pe care apologetii protestanti o fac adesea si, in felul acesta, desfiinteaza sensul clar al Scripturii, facand-o sa spuna ceva ce ea nu spune. Aceasta este utila si necesara, dar nu si suficienta. Cel putin nu potrivit acestor versete.

De asemenea, contextul nu sustine aceasta exegeza, iar traducerea Cornilescu si-a permis aici sa fie “originala” (ca sa fiu diplomatic) fata de alte traduceri, fie ele protestante, catolice sau ortodoxe, in dauna textului in sine. Pavel ne spune ca oameni rai si inselatori vor amagii pe credinciosi. In aceste conditii Timotei trebuie sa ramana ferm in invatatura crestina pe care a primit-o din doua surse: din invatatura orala transmisa de parintii sai si de Pavel si invatatura Scripturii. Cornilescu ascunde acest lucru punand doua puncte intre versetele 14 si 15. In felul acesta reiese ca in versetul 14 se vorbeste despre Scriptura. In textul grec nu exista semne de punctuatie, de aceea traducatorii improvozeaza si pun cand virgula, cand punct si virgula sau chiar punct intre cele doua vesete. Dar numai la Cornilescu am vazut doua puncte. Diferenta este esentiala. Daca avem virgula, punct sau punct si virgula atunci ceea ce se spune in versetul 15 se adauga la ce se spune la versetul 14. Daca avem doua puncte atunci versetul 15 explica versetul 14. In primele cazuri avem traditie orala si Scriptura, dar in varianta Cornilescu (pe care nu am mai intalnit-o nici macar in alte traduceri protestante) avem de-a face numai cu Scriptura.

Cazul iudeilor nobili din Berea: Fapte 17:11

Iudeii cu inima aleasa din Berea au un loc special in imaginarul evanghelic, fiind luati ca mascote de mai multe ministries anticatolice, intre care si cea a lui Dave Hunt (Berean Call) sau al preotului apostat Richard Bennett (Berean Beacon). Primul este, intre altele, autorul unui volum intitulat A Woman Rides the Beast, The Catholic Church and the End Times, iar celalalt este cunoscut publicului roman prin cele trei volume ale seriei Departe de Roma, aproape de Dumnezeu.

Dar sa vedem pasajul in cauza:

Fapte 17:1-11

1. Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor. 2. Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, 3. dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi‑L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” 4. Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila. 5. Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S’au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să‑i aducă afară la norod. 6. Fiindcă nu i‑au găsit, au tîrît pe Iason şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: „Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici, 7. şi Iason i‑a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.” 8. Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, 9. cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat dela ei un zălog.

10. Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în  sinagoga Iudeilor. 11. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. 12. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.

Robert Godfrey, intr-un articol intitulat Ce vrem sa spunem prin Sola Scriptura? comenteaza:

Trebuie să ascultăm Scripturile pentru ca să acţionăm aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Consideraţi povestea lui Pavel în Berea, Fapte 17:10-12. Pavel a predicat acolo în sinagogă şi mulţi evrei au răspuns predicii sale cu ardoare. Ni se spune că după ce îl ascultau pe Pavel în fiecare zi ei cercetau Scripturile pentru a vedea dacă ceea ce spunea Pavel era adevărat. Cum a reacţionat Pavel? A spus el că Scripturile nu erau clare, şi că numai el ca şi apostol sau rabini sau Sanhedrinul putea să le spună ceea ce înseamnă cu adevărat Scripturile? Sau le-a spus că ei nu ar trebui să se aştepte să găsească adevărul în Scripturi deoarece ele erau incomplete şi aveau nevoie să fie suplimentate de tradiţie? Sau a spus că ei îi insultă autoritatea sa apostolică, şi că ei ar trebui pur şi simplu să i se supună lui ca unui interpretator infailibil al Bibliei? Sau a spus Pavel că ei ar trebui să ţină cont de Petru ca fiind singurul care putea interpreta Biblia? Nu! El nu a spus nici unul din aceste lucruri. Practica celor din Berea este lăudată în Biblie. Ei sunt numiţi nobili deoarece ei au evaluat toate lucrurile pe baza Cuvântului scris al lui Dumnezeu.

Am citat intentionat intreg pasajul din Fapte 17, incepand cu scandalul din Tesalonic. In felul acesta putem vedea mai usar daca Godfrey si cei care ii impratasesc parerea au dreptate sau nu. Sa observam ca diferenta dintre cei din Tesalonic si cei din Berea nu este aceea ca primii nu cercetau Scriptura si nu L-au primit pe Isus ca Mesia, pe cand cei din Berea l-au primt pe Mantuitorul vestit de Pavel si cercetau Scripturile pentru a verifica daca acesta are dreptate. Atat cei din Tesalonic cat si cei din Berea au cercetat Scripturile, dupa cum vedem in versetul 2, respectiv 11. Pavel a vorbit cu ei din Scripturi trei zile dupa cum ii era obiceiul. Se pot spune multe despre farisei si rabini, dar nu si ca nu ar fi studiat Scriptura. Diferenta dintre cei din Tesalonic si cei din Berea este ca cei din Tesalonic au ramas cu intepretarea lor data Vechiul Testament, pe cand cei din Berea au fost dispusi sa accepte o revelatie noua pe langa ce aveau in Scripturile lor si au cercetat Scripturile daca aceasta revelatie noua este conforma cu ea sau nu.

Godfrey pune cateva intrebari retorice, la care cred ca ar fi bine sa se dea un raspuns. Sa observam de la inceput ca Pavel foloseste Vechiul Testament ca temei pentru discutii, si numai acesta, dintr-un motiv foarte simplu: aceasta este baza comuna acceptata de ambele parti. Daca discut cu un protestant voi discuta pe baza Scripturii, pentra ca este singura autoritate pe care o acceptam amandoi. Daca discut cu un evreu voi folosi numai Vechiul Testament. Daca discut cu un ateu voi folosi exclusiv argumente rationale, fara apel la Scriptura, Traditie sau Magisteriu, pentru ca este singura autoritate recunoscuta de amandoi. Este inutil sa invoc autoritatea Magisteriului sau a Traditiei cu un protestant, la fel cum este inutil sa invoc autoritatea Scripturii cu un ateu. Tinand cont de aceasta regula elementara a apologeticii sa vedem intrebarile retorice formulate de Godfrey:

Cum a reacţionat Pavel? A spus el că Scripturile nu erau clare, şi că numai el ca şi apostol sau rabini sau Sanhedrinul putea să le spună ceea ce înseamnă cu adevărat Scripturile?

Pavel nu avea cum sa faca apel la autoritatea Sanhedrinului pentru ca autoritatea acestuia a afost transmisa colegiului apostolic, asa cum am vazut intr-un post precedent. Nici la autoritatea sa de apostol nu putea sa faca apel, pentru ca aceasta nu era acceptata (inca) de cei cu care discuta. Cu alte ocazii va face apel din plin la autoritatea sa de apostol, dar acolo se va adresa unor credinciosi care Il primisera deja pe Mantuitorul (Vezi de ex. 2 Corinteni 10:8; 2 Corinteni 13:10; 1 Tesaloniceni 4:2). De ce nu spune Pavel ca Scriptura este neclara? Din acelasi motiv pentru care nici Magisteriul Bisericii Catolice nu spune, pur si simplu, ca Scriptura este neclara si ca ar fi bine sa ascultam doar de ea si sa lasam la o parte Scriptura. In cei doua mii de ani de istorie a sa Biserica Catolica a privit mereu Scriptura ca fiind principala sursa pentru Revelatie si principalul obiect de studiu pentru teologia sa. Daca Godfrey si ai sai vor avea curiozitatea si bunul simt sa studieze pozitia catolica inainte sa arunce cu pietre in ea vor avea niste surprize. Asa cum eu insumi am avut niste surprize cand am inceput sa studiez teologia catolica fara ochelarii prejudecatilor protestante.

Sau le-a spus că ei nu ar trebui să se aştepte să găsească adevărul în Scripturi deoarece ele erau incomplete şi aveau nevoie să fie suplimentate de tradiţie?

Pavel le spune exact ca Scripturile lor erau incomplete si ca ei trebuie sa accepte traditia sa orala, potrivit careia Isus cel rastignit la Ierusalim cativa ani mai devreme este Mesia pe care il asteptau. In mod evident Scripturile lor trebuiau suplimentate de traditii noi, altfel nu am avea nici macar Noul Testament. Problema este daca aceste traditii noi, care suplimenteaza Vechiul Testament, au ramas doar in Biblie (Vechiul si Noul Testament), sau se regasesc in Scriptura si  in Traditie, ceea ce este cu totul altceva decat omul de paie cu care se lupta Godfrey in aceasta fraza. De altfel, discutand pasajul din 2 Timotei 3 am raspuns deja la aceasta intrebare, iar raspunsul este ca dupa plecarea apostolilor Timotei si cei ca el trebuie sa dea mai departe Scriptura si Traditia orala.

Sau a spus că ei îi insultă autoritatea sa apostolică, şi că ei ar trebui pur şi simplu să i se supună lui ca unui interpretator infailibil al Bibliei? Sau a spus Pavel că ei ar trebui să ţină cont de Petru ca fiind singurul care putea interpreta Biblia?

Nu, pentru ca avea nevoie de o baza comuna in discutiile cu iudeii, iar aceasta nu putea fi decat Vechiul Testament. Nu ai cum sa invoci autoritatea ta de apostol, sau cea a lui Petru, in fata unora care nu o accepta din start. Dupa ce au acceptat-o are sens sa o faci, dar nu inainte. In alte ocazii, cand Pavel are de-a face cu crestini, care l-au primit deja pe Domnul, el face apel la autoritatea sa de apostol (Vezi, cum am indicat mai sus, 2 Corinteni 10:8; 2 Corinteni 13:10; 1 Tesaloniceni 4:2). Ori in acest episod avem de-a face cu niste iudei care se convertesc si nu cu niste credinciosi care primesc sfaturi. Daca Godfrey nu reuseste sa faca aceasta diferenta elementara asta nu spune nimic despre pozitia Bisericii Catolicii, dar spune totul despre el.

Practica celor din Berea este lăudată în Biblie. – mai spune Godfrey – Ei sunt numiţi nobili deoarece ei au evaluat toate lucrurile pe baza Cuvântului scris al lui Dumnezeu.

Din nou, incorect. Ei sunt numiti nobili (cu “inima mai aleasa” in versiunea Cornilescu) nu pentru ca cercetau Scriptura ci pentru ca, citez “Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.” Ceea ce ii deosebeste de cei din Tesalonic este ca ei “au primit Cuvantul cu toata ravna”. Chiar isi inchipue Godfrey ca cei din Tesalonic, mai ales mai marii Sinagogii, nu cercetau Scripturile? Aceasta era o activitate constanta a rabinilor si nu asta este diferenta dintre ei si cei din Berea.

Episodul ispitirii lui Isus in Pustie: Matei 4: 1-11

Iata textul:

1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit. 3. Ispititorul s’a apropiat de El, şi i‑a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.” 4. Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“ 5. Atunci diavolul L‑a dus în sfînta cetate, L‑a pus pe straşina Templului, 6. şi I‑a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos; căci este scris: «El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” 7. „De asemenea este scris“, a zis Iisus: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“ 8. Diavolul L‑a dus apoi pe un munte foarte înalt, I‑a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I‑a zis: 9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie.” 10. „Pleacă, Satano“, i‑a răspuns Isus. „Căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să‑I slujeşti.“ 11. Atunci diavolul L‑a lăsat.

In articolul citat mai sus Robert Godfrey ne spune desprea cest episod:

Şi cum a întâmpinat El acea ispită? El nu a apelat la tradiţia orală a lui Israel; El nu a apelat la autoritatea rabinilor sau a Sanhedrinului; nici măcar nu a apelat la propria Sa divinitate sau la inspiraţia Duhului Sfânt. Mântuitorul nostru, atunci când a întâmpinat ispita, s-a întors din nou şi din nou şi din nou la Scripturi. „Este scris,” a spus El.

Sa observam ca in alte contexte ca Isus nu se limiteaza la autoritatea Scripturii, ci invoca propria autoritate, miracolele sale, sau face apel la Duhul Sfant (vezi Ioan 5:32-47; 6:32-65; 7:16-19; 8: 12-8; 10: 1-34; 12: 44-50; 14: 9-31; 16: 1-33). Daca in Evanghelii Isus ar ramane consecvent cu felul in care ii raspunde diavolului in Matei 4 atunci am avea niste texte pe baza carora am putem purta o discutie. Dar din moment ce apelul la Scriptura nu este singrul mod in care Isus raspunde celor care il bat la cap nu putem invoca acest pasaj in sprijinul sola Scriptura.

Dar de ce nu face apel la propria divinitate in acest episod particular? O explicatie posibila este ca El nu vrea ca diavolul sa se prinda cu cine are de-a face, in acest moment. Si sa nu uitam nici ca Diavolul este cel care il ispiteste cu versete din Scriptura, iar Isus raspunde acestei provocari cu aceeasi moneda.

De asemenea, sa observam ca Isus nu citeaza din Scriptura in general, ci, foarte precis, din Deuteronom. Acest lucru nu este intamplator. In acest episod il vedem pe Isus trecand prin aceeasi ispita prin care a trecut Israel timp de patruzeci de ani in pustie, doar ca acolo unde Israelul a cedat ispitelor Isus a triumfat. Citand din Deuteronom Isus ne da un indiciu precis pentru felul in care trebuie sa intepretam pasajul de fata si cu ce episod veterotestamentar trebuie sa il punem in paralel.

1 Corinteni 4:6

Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine, să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt.

Dau cuvantul din nou lui Robert Godfrey:

Nu vă puneţi încrederea în înţelepciunea oamenilor care pretind infailibilitate. Mai degrabă staţi alături de Apostolul Pavel care a scris în 1 Corinteni 4:6: „să nu treceţi peste ce este scris.”

Problema cu acest verset este ca nu e foarte clar la ce se refera Pavel cand spune “ce este Scris”. Se refera el la cele doua scrisori ale sale catre credinciosii din Corint? La Vechiul Testament? La intreaga Scriptura? Nu este clar din context. Cert este ca, indiferent la ce se refera, acest verset nu poate fi invocat in apararea sola Scriptura. De ce? Pentru ca daca l-am intepreta in asa fel incat sa fie consistent cu sola Scriptura l-am face pe Pavel sa se contrazica sub inspiratia Duhului Sfant, ceea ce este de neconceput.

Mai la vale Pavel ii lauda pe corinteni astfel:

Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le‑am dat. (1 Corinteni 11:2)

Aceasta este prima scrisoare pe care Pavel o adreseaza Bisericii din Corint, deci invataturile pe care le tin ei sunt cele orale lasate de apostol, iar pentru asta sunt laudati. Nu pentru ca tin Vechiul Testament fara sa adauge nimic la el, nu pentru ca tin epistolele pauline scrise in precedenta fata de acesta, sau alte carti ale Noului Testament scrise deja in momentul in care le scrie Pavel acesta epistola. Deci “sa nu treceti peste ce este scris” nu se poate referii la suficienta Scripturii.

Anunțuri
Published in: on Iulie 3, 2010 at 7:03 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2010/07/03/sola-scriptura-%e2%80%93-o-evaluare-biblica-partea-ii/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Excepţional acest articol ! Întâlnim în el documentare, exegeză, ardoare pentru Cuvântul lui Dumnezeu, experienţă apologetică şi lecturi serioase la bază. Domnule Mihai Sârbu, fie ca bunul Dumnezeu să vă răsplătească această admirabilă muncă, aşa cum numai El ştie !

  2. Va rog sa nu imi ispititi orgoliul, pentru ca se aduna anii de Purgatoriu si, oricum, deja nu ma vad bine. Asta in cazul in care voi prinde ultimul tren intr-acolo.

    Pax et Bonum (si multumesc)
    Mihai


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: