Purgatoriul – o evaluare biblica


 Alte articole dedicate unor invataturi specific catolice:  Tu esti Petru si pe aceasta Piatra… (Matei 16:18), Petru pregatit de Isus pentru misiunea sa, Capul Bisericii: Hristos sau papa de la Roma?, Sa nu iti faci chip cioplit, Doctrina catolica a jertfei euharistice, Mijlocirea sfintilor, Nascut din nou – prin botez si bonus: Se afla protestantii de astazi sub anatema Conciliului Tridentin?

Pe teme inrudite vezi si seria dedicata sola fide care cuprinde: Sola Fide I: protestanti vs catolici despre doctrina indreptatirii, Sola Fide II. – O evaluare biblica, Sola Fide III. – O evaluare biblica,  Sola Fide IV. – O evaluare biblica

Si, de asemenea: Sola Gratia (Numai prin Har), Siguranta Mantuirii (once saved, always saved), Nascut din nou – prin botez

+ + +

Purgatoriul reprezinta una din cele mai spinoase subiecte ale teologiei si pietatii catolice. In general se considera ca este vorba de o inventie medievala, preluata, probabil, din surse pagane, dar in orice caz o invatatura nebiblica. Asa sa fie?

Cel mai frustrant lucru, cand vine vorba de Purrgatoriu in discutiile cu evanghelici, este sa dai cu capul din nou si din nou de prejudecati atat de adanc inradacinate incat par aproape imposibil de clatinat. Bunaoara, se crede ca Purgatorul reprezinta un fel de a doua sansa pentru cei care nu au reusit sa faca ce trebuie in aceasta viata. Nimic mai fals. Purgatoriul nu reprezinta o a doua sansa, pentru ca numai cei mantuiti ajung acolo. Se mai spune ca ideea unui loc de curatire impieteaza asupra lucrarii de mantuire incheiate a Crucii. Daca prin Crucea Sa Domnul a platiti intregul pret pentru pacat atunci nu mai este loc de purificari si alte cele. Acest argument se intemeiaza pe o viziune deficitara aspura efectelor pacatului.

Ca sa putem discuta in cunostinta de cauza sa vedem cateva din presupozitiile tacite care se afla in spatele acestei doctrine, ca sa putem vedea ce este si la ce e bun Purgatoriul, si ca sa stim despre ce vorbim.

Orice pacat are un efect vesnic si unul temporal. Cel vesnic se refera la afrontul adus lui Dumnezeu prin nesocotirea randuielii sale, pe cand efectele temporale se refera la consecintele pacatului asupra creatiei.

Un pacat, fiind un afront adus majestatii divine, merita damnarea vesnica pentru ca Dumnezeu este o fiinta infinita, deci afrontul adus persoanei sale este infinit. Stim din experienta ca o infractiune este cu atat mai grava cu cat a fost comisa asupra unei persoane de rang mai inalt. Nu e acelasi lucru sa tragi o palma unui om oarecare, primarului satului, prefectului judetului sau presedintelui tarii. Afrontul este cu atat mai grav cu cat persoana este de rang mai inalt. Rezulta, in mod logic, ca afrontul adus unei persoane infinite va fi un afront de o gravitate infinita, iar pedeapsa, ce trebuie sa fie proportionala cu fapta, trebuie sa fie infinita. Iata de ce Iadul e vesnic (adica infinit ca extensie temporala). Ocazional cate un destept se intreaba, retoric, de ce suntem pedepsiti o vesnicie pentru ceva ce am facut intr-o viata atat de scurta, ca si cand ar exista aici o inconsecventa. Sper ca acum e mai clar motivul.

Insa efectele pacatului nu se reduc la afrontul de valoare infinita adus majestatii divine. Orice pacat are efecte asupra celor din jur si asupra noastra. Nimic din ce facem (sau nu facem) nu este fara efect asupra celor din jur si asupra noastra pe mai tarziu. De aceea pacatul aduce cu sine si o pedeapsa temporala, din moment ce creatia nu este o realitate infinita si mai cere si o purificare a pacatosului de efectele pacatului sau.

Sa recapitulam. Un pacat are trei efecte: unul infinit, relativ la Dumnezeu si doua finite, relative la creatie, respectiv la vinovat insusi. Orice solutie la pacat va trebui sa tina cont de toate aceste dimensiuni.

Efectul infinit este, prin insasi natura sa infinita, dincolo de capacitatea pacatosului de a-l expia. Tocmai pentru ca pacatosul, prin natura sa finita, nu poate plati pretul pacatului sau impotriva lui Dumnezeu, este nevoie ca o fiinta infinita, adica Dumnezeu, sa ofere satisfactie pentru acel pacat. De aceea a fost nevoie de Cruce. Dar in ce priveste efectele temporale ale pacatului, acestea nu sunt dincolo de ceea ce poate oferi pacatosul ca expiere. Greutatile si suferintele acestei vieti, pe care Dumnezeu le permite, functioneaza ca pedepse temporale in virtutea datoriilor noastre temporale. De asemenea, ele functioneaza si ca instrumente de purificare interioara.

Cine decide pedepsele temporale pe care trebuie sa le suferim din cauza afrontului adus asupra creatiei de catre pacatul nostru? Regele suveran al creatiei, adica Dumnezeu. Trebuie facuta distinctia intre afrontul infinit adus direct lui Dumnezeu si afrontul finit adus creatiei, in numele careia tot cu Dumnezeu avem de-a face. Intr-un caz avem de-a face cu Dumnezeu in majestatea Sa, in celalalt cu Dumnezeu ca suveran asupra creatiei.

Este clar, deci, ca inlaturarea efectului infinit al pacatului nu implica in mod necesar si inlaturarea efectului finit al acestuia. Astfel se explica episoadele biblice in care Dumnezeu iarta, dar apoi pedepseste:

20. Şi Domnul a spus: „Iert cum ai cerut. 21. Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul, 22. atît este de adevărat că toţi ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe cari le‑am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuş M’au ispitit de zece ori acum, şi n’au ascultat glasul Meu, 23. toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le‑o voi da, şi anume, toţi cei ce M’au nesocotit, n’o vor vedea. (Numeri 14: 20-23)

Tot in Numeri citim, in capitolul 20, ca Moise a lovit in pustie stanca de doua ori, ca sa iasa apa din ea miraculos, jignindu-l astfel pe Dumnezeu, prin lipsa de incredere fata de El. Desi nu ni se spune explicit, Dumnezeu iarta pacatul sau, pentru ca il regasim pe Moise ca unul din cei mantuiti in Matei 17: 1-5. Dar asta nu inseamna ca a scapat fara pedeapsa:

Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pentrucă n’aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i‑o dau.” (Numeri 20: 12, vezi si Numeri 27: 12-14)

Un alt exemplu este cel al lui David. Acesta a pacatuiti cu sotia lui Urie Hetitul, iar pe Urie l-a trimis in razboi ca sa moara. Profetul Natan vine la el si ii istoriseste o anecdota cu un om bogat la care vin niste oaspeti in vizita. Omul bogat ia mielusica unui om sarac, care nu are nimic altceva in afara de acea mielusica, si o taie pentru oaspetii sai. Natan il intreaba pe David, ce merita un astfel de om, la care David, foarte sigur pe sine, spune ca un astfel de om merita sa moara. Profetul ii spune ca el insusi este acel om bogat si ca Dumnezeu il va pedepsi pentru ceea ce a facut. Insa David se pocaieste:

13. David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. 14. Dar, pentrucă ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să‑L hulească, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s’a născut, va muri.” (2 Samuel 12: 13, 14)

Simplu fapt ca s-a pocait nu inseamna ca nu a fi pedepsit. Inseamna doar ca el insusi nu va muri. Ramane efectul temporal al pacatului sau, ce trebuie expiat: vrajmasii Domnului Il hulesc din cauza lui, deci David trebuie pedepsit ca sa se vada ca Domnul e un Dumnezeu drept. Problema este aceeasi ca si in cazul lui Moise in Numeri 20: “N-ati crezut in Mine ca sa Ma sfintit inaintea copiilor lui Israel”, fapt pentru care Domnul trebuie sa demonstreze israelitilor ca este Cine este. Daca eu trag o palma presedintelui in exercitiu al tarii, s-ar putea ca el personal sa doreasca sa ma ierte, dar din respect pentru propriul rang va fi mai bine sa lase justitia sa isi urmeze cursul, ca aviz pentru alti amatori.

Avand in vedere cele spuse pana acum, este perfect explicabil de ce Noul Testament insista asupra suferintelor prin care noi crestinii trebuie sa trecem si de ce aceste suferinte ne aduc mai aproape de Dumnezeu. Dar vorbind despre suferintele prin care trebuie sa trecem, trebuie sa clarificam ceva, inainte de toate. Suferinta si moartea sunt efecte ale pacatului si, astfel, ele nu ar avea loc in creatia lui Dumnezeu, asa cum El a dorit-o de la inceput. Deci suferinta si moartea nu au nimic pozitiv in sine, decat ca in anumite cazuri contribuie la mantuirea noastra.

Planul de mantuire al lui Dumnezeu este cu adevarat uimitor si minunat tocmai prin faptul ca ia aceste doua efecte ale pacatului, moartea si suferinta, si le transforma in instrumente ale mantuirii. Murind, noi iesim din vechea creatie ce se afla sub pacat si ne nastem din nou. Suferind ne lepadam de vechea creatie si ne apropiem de Dumnezeu si de veacul care va veni. Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si cu suferinta biruind suferinta. La fel, noi suntem chemati sa murim si sa suferim cu El, spre mantuirea noastra. Acesta este contextul teologic al practicii catolice a penitentei.

Atunci cand ne spovedim suntem dezlegati de pacatele noastre, in sensul ca suntem iertati de efectele infinite ale lor. Dar trebuie sa trecem printr-o penitenta, ca pedeapsa temporala, cum am vazut, si ca suferinta ce sa ne purifice in interior. Din pacate practica penitentei s-a redus, in zilele noastre, la cateva Ave Maria si/sau Tatal Nostru sau cateva Rozaruri. Ceea ce nu am expiat voluntar, prin penitentele primite, vom expia involuntar prin suferintele vietii si cele ale Purgatorului. Have a nice day!

(Nota importanta, dar nu neaparat pe subiectul nostru. Cand avem de-a face cu suferinte in viata trebuie sa fim atenti la semnificatia pe care le-o atribuim. Nu orice suferinta este “de la Dumnezeu”, in sensul ca este trimisa explicit de El cu un scop anume. Unele sunt doar permise – creatia aceasta este sub pacat si nu functioneaza potrivit randuielii divine. Dumnezeu permite multe in lumea aceasta, fara ca El sa le doreasca. In unele cazuri suferintele pe are le induram au de-a face cu pacatosenia lumii (sau sunt chiar efectele propriilor pacate, ce se intorc impotriva noastra) si nu cu vointa divina. Alteori Dumnezeu trimite suferinte asupa noastra fie ca pedepse temporale fie ca instrumente de purificare interioara, sau pentru ambele motive. A discerene intre aceste suferinte si semnificatia lor este o arta. Este adevarat, insa, ca unele suferinte pe care la induram vin de la Dumnezeu cu un scop bine definit: acela de a ne rupe de cantecul de sirena al acestei lumi corupte sau pentru a ne pedepsi, aratand in acest fel ca ii pasa de noi. Putem spune, deci, fara nici un fel de exagerare, ca unele suferinte pe care le induram sunt o dovada a dragostei pe care Dumnezeu ne-o poarta, chiar daca pe moment noua nu ne pare sa fie astfel. De fapt, de multe ori, cel mai potrivit dar pe care Dumnezeu ni-l poate face consta tocmai in anumite suferinte.)

Legat de asta, iata ce citim in Epistola catre Evrei:

3. Uitaţi‑vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. 4. Voi nu v’aţi împotrivit încă pînă la sînge, în lupta împotriva păcatului. 5. Şi aţi uitat sfatul, pe care vi‑l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu‑ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El. 6. Căci Domnul pedepseşte pe cine‑l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care‑l primeşte.” 7. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu‑l pedepseşte tatăl? 8. Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. 9. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne‑au pedepsit, şi tot le‑am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? 10. Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. 11. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evr. 12: 3-11)

Iar autorul precizeaza in versetul 29 “Dumnezeul nostru este un foc mistuitor”.

Incercarea focului, care purifica, este o bine cunoscuta imagine biblica pentru incercarile prin care trebuie sa treaca cei ai Domnului. Iata cateva exemple din Vechiul Testament:

8. „În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămînea. 9. Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu, şi îi voi asculta; Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Domnul este Dumnzeul meu!»  (Zaharia 13:9)

2. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului. 3. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite. 4. Atunci darul lui Iuda şi al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele cele vechi, ca în anii de odinioară. 5. Mă voi apropia de voi pentru judecată, şi Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descîntătorilor şi preacurvarilor, împotriva celor ce jură strîmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, cari asupresc pe văduvă şi pe orfan, nedreptăţesc pe străin, şi nu se tem de Mine, zice Domnul oştirilor. 6. „Căci Eu sînt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n’aţi fost nimiciţi. (Maleahi 3:2)

9. Din pricina Numelui Meu, sînt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc faţă de tine, ca să nu te nimicesc. 10. Iată, te‑am pus în cuptor, dar nu te‑am găsit argint; te‑am lămurit în cuptorul urgiei. (Isaia 48: 9, 10)

In toate cele trei cazuri ni se pune in fata alternativa intre purificare prin foc si nimicire. Imaginea focului purificator, pentru incercarile din aceasta viata, se regaseste si in Noul Testament:

5. Voi sînteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! 6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, 7. pentruca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decît aurul care piere şi care totuş este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, 8. pe care voi Îl iubiţi fără să‑L fi văzut, credeţi în El, fără să‑L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, 9. pentrucă veţi dobîndi, ca sfîrşit al credinţei voastre, mîntuirea sufletelor voastre. (1 Petru 1: 5-9)

12. Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: 13. dimpotrivă, bucuraţi‑vă, întrucît aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui. (1 Petru 4: 12, 13)

In alte pasaje, insa, tot focul este folosit ca imagine pentru damnare vesnica (vezi Matei 18: 8, 9 si 25: 41, Marcu 9: 43-49, Luca 3: 17). Avem de-a face, deci, cu focul care fie pedepseste vesnic fie purifica temporar. La ce se refera aceasta imagine? Evrei 12: 29 ne spune explicit: “Dumnezeul nostru este un foc mistuitor”. El fie ne mistuieste pe noi pentru vesnicie, fie mistuieste impuritatile noastre, curatandu-ne. Avem nevoie de aceasta curatire pentru ca Apocalipsa ne spune, despre Noul Ierusalim, ca “nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună” (Apoc. 21: 27). Numai complet purificati de orice pata vom putea intra in mostenirea noastra. Versetul este cu atat mai remarcabil cu cat precizeaza foarte clar despre ce neintinare este vorba: cea personala a credinciosului. Cand vom intra in mostenirea noastra vom fi curatati de orice urma de pacat.

De ce fac aceasta precizare? Pentru ca potrivit teologiei protestante noi suntem justificati in baza dreptitudinii atribuite (imputate) a lui Hristos. Noi nu suntem cu adevarat drepti, ci doar suntem acoperiti cu dreptitudinea lui Hristos, precum un morman de balega este acoperit cu un strat de zapada (metafora ii apartine lui Luther). Insa versetul acesta ne spune ca nu intram in Noul Ierusalim decat dupa ce procesul sfintirii noastre personale si interioare s-a inchiat definitiv. Daca la moarte nu suntem sfintiti complet si nu am scapat de orice urma de pacat, sau inclinatie pacatoasa, iar dupa moarte nu mai exista posibilitate de curatare, mergem direct in iad, indiferent daca am fost indreptatiti sau nu. Sfintenia si dreptitudinea pe care trebuie sa o posedam trebuie sa fie a noastra, interioara, si nu una exterioara si atribuita (imputata).

Acum, in sfarsit, suntem gata sa trecem la principalul pasaj pe care papistasii idolatrii il invoca in apararea doctrinei Purgatoriului:

10. După harul lui Dumnezeu, care mi‑a fost dat, eu, ca un meşter‑zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. 11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. 12. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, 13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată. 15. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc. 16. Nu ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17. Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi. (1 Cor 3: 15)

Acest text se inspira din doua pasaje ale profetului Ezekiel:

10. Lucrurile acestea se vor întîmpla pentrucă ei rătăcesc pe poporul Meu, zicînd: «Pace!» cînd nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid, şi ei îl tencuiesc cu ipsos. 11. De aceea, spune celor ce‑l acopăr cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va deslănţui furtuna. 12. Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: «Unde este ipsosul cu care l‑aţi tencuit?» 13. De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «În urgia Mea, voi porni furtuna; în mînia Mea, va veni o ploaie cu vifor; şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. 14. Voi surpa zidul pe care l‑aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pămînt, şi i se vor desgoli temeliile; se va prăbuşi, şi veţi pieri în mijlocul dărîmăturilor lui. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul. 15. Îmi voi potoli astfel mînia împotriva zidului şi împotriva celor ce l‑au tencuit cu ipsos; şi vă voi spune: Nu mai este niciun zid! Şi s’a isprăvit cu cei ce l‑au tencuit cu ipsos! 16. S’a isprăvit cu proorocii lui Israel, cari proorocesc asupra Ierusalimului, şi au vedenii de pace asupra lui, cînd nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.» (Ezekiel 13:10-16)

28. Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, proorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!” Şi Domnul nu le‑a vorbit! 29. Poporul din ţară se dedă la sîlnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi! 30. Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul! 31. Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mîniei Mele, şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.” (Ezekiel 22: 28-30)

Israelitii construiesc, metaforic, cu materiale deficitare, iar zidul lor nu va rezista, astfel, urgiei divine. In al doilea fragment ni se spune chiar ca ceea ce ii va distruge pe ei va fi “focul maniei”. In acelasi fel, in Biserica din Corint credinciosii construiesc Templul lui Dumnezeu, adica Biserica, cu materiale deficitare. Pavel se refera la dezbinarile din sanul Bisericii si la intelepciunea lumeasca, ce, iata, incearca sa dilueze Evanghelia (nu ca noi astazi am mai avea aceasta problema, nu-i asa?). In acest context Pavel ne spune ca exista mai multe rezultate posibile atunci cand ne ocupam de Templul lui Dumnezeu:

După harul lui Dumnezeu, care mi‑a fost dat, eu, ca un meşter‑zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. (v. 10)

Iata cele trei rezultate posibile:

Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată (misthon). (v. 14)

Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata (zemiothesetai). Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc. (v. 15)

Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi. (v. 17)

Ziua Judecatii va scoate la iveala rezultatele muncii fiecaruia:

Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. (v. 13)

Nu ne dam seama din context daca este vorba de Judecata finala sau cea individuala la moarte, dar daca suntem judecati individual la moartea fiecaruia atunci mai mult ca sigur aflam deja atunci cum sta (sau nu sta in picioare) treaba.

Este clar ca avem de-a face aici cu trei rezultate posibile. In ultimul caz avem de-a face cu nimicire, adica damnare. De aici rezulta, ca versetul paralel (14) se refera la mantuire, iar versetul 15 ramane sa se refere la ceva intre rasplata si damnare. Cei vizati de versetul 15 se vor mantui, dar cu un pret de platit.

Traducerea versetelor 14 si 15 ridica o problema. In ambele cazuri avem de-a face, in traducerea romana, cu termenul “rasplata”, ca si cand in primul caz cel vizat va primi rasplata, pe cand in al doilea caz celalalt o va pierde. Este o traducere posibila, intr-adevar, dar cam atat. In v. 14 “rasplata” reda termenul misthos, pe cand in v. 15 expresia “a pierde rasplata” reda verbul zemioo. Ar fi mai prudent sa se traduca prin “a suferi pierdere”, ca sa nu se faca asa de usor asocierea cu “rasplata” din versetul precedent. Verbul zemioo poate insemna si ceva de genul “a suferi pierdere”, dar si acela de “a fi pedepsit/amendat”. El apare cu sensul de “a suferi pierdere/paguba” in pasaje precum Matei 16: 26; Marcu 8: 36; Luca 9: 25; Filipeni: 3: 8; 2 Cor. 7: 9. Cu sensul de “a suferi pedeapsa/amenda” il regasim in Septuaginta, in versete precum Exod 21: 22; Deut. 22: 19; Proverbe 17: 26, 19: 19 si 21: 11[1]. Avand in vedere asocierea cu focul care, ca si in pasajul din Ezekiel, pedepseste dand pe fata calitatea lucrarii, cred ca in cazul acesta este vorba de mai mult decat de o simpla “pierdere”.

In concluzie, Avem de-a face in acest pasaj cu trei rezultate posibile ale eforturilor noastre de a cladi Templul lui Dumnezeu (care e Biserica in general si fiecare credincios in special): Iad, Rai si inca ceva. Acel ceva, care este un foc purificator, catolicii il numesc Purgatoriu.


[1] Sungenis, Robert, Not By Faith Alone (The Biblical Evidence for the Catholic Doctrine of Justification), Queenship, 1997, p. 508.

Anunțuri
Published in: on Iulie 7, 2010 at 2:12 am  Comments (17)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2010/07/07/purgatoriul-%e2%80%93-o-evaluare-biblica/trackback/

RSS feed for comments on this post.

17 comentariiLasă un comentariu

  1. Chiar si eu ca ortodox am avut indoielile mele fata de purgatoriu , grefate pe tristul discurs anti-catolic . Lucrul care m-a convins – in pluas fata de argumentele biblice – a fost o discutie pe un alt blog cu un credincios catolic care mi-a pus niste intrebari de bun simt si totodata implacabile . Am sa scriu f. succint logica acelui credincios .

    Ca ortodox sunt nevoit sa subscriu Sf.Traditii fara rezervele unui protestant . In acest caz exista o serie de Sf.Parinti care au dat Bisericii invatatura despre purgatoriu . Unul din cei mai celebrii este Sf.Papa Grigorie cel Mare , cinstit si in calendarele ortodoxe . A-l face sfant si a nu accepta invatatura lui inseamna a te lovi de cea mai penibila contrazicere in propria constiinta . A fost suficient sa inteleg ca un pastor al Bisericii Universale a fost de acord cu purgatoriul . Orice alte argumente sunt de prisos din punctul meu de vedere .

    • Felicitari pt atitudinea ta. Mai rar asa ceva din partea unui ortodox, din pacate….

      • Thalex:

        Si eu sunt orthodox si, ca atare, am unele îndoieli fatä de cele scrise da co-orthodoxul meu de mai sus:

        Sfintii nostri (chiar si cei mari, ori chiar … gigantici, precum Sf. Papa Grigore Dialogul) NU sunt sursä a autoritätii DECÂT în mäsura în care afirmatiile lor sunt sanctionate de autoritatea supremä a Sf. Biserici Catholicesti si Apostolesti (la noi Sinod).

        Astfel (ca dovadä cä sfintii sunt „doar” sfinti si NU si … Prea-Sfinti) putem cu relativä usurintä afla în opera lor, încä dela începuturi, tomuri întregi de judecäti eretice, care, pe acest considerent, nici nu au fost vreodatä adoptate de vreun for responsabil în chestiuni de stabilire a dogmei.

        Despre majoritatea sfintilor din primele secole nici mäcar NU avem habar despre modul în care aceia credeau!

        Concluzie: atât absolutizarea, cât si contestarea (sistematicä a) sfinteniei … Sfintilor Pärinti sunt atitudini cel putin susceptibile de apostazie …

        PS: pentru mine, pânä la viitorul Conciliu al întregii Biserici Apostolice, (eventuale) articole de credintä (cu INCONTESTABILÄ origine în strädania Sf. Pärinti ai Bisericii de face, spre folosul nostru, Crestinismul inteligibil) precum Filioque sau Purgatorium-ul rämân deschise desbaterii.

  2. mai citeste Sf Scriptura, purgatoriul este o invatatura draceasca. Hristos ne-a curatatit prin sangele Lui si nu mai e nevoie de inca o curatire, ar insemna ca sangele Lui nu e suficient pentru a ne ierta.
    In al doilea rand tu nu cred ca ai inteles faptul ca Hristos a platit pentru pacatele noastre, ori daca Hristos a luat pacatele mele asupra Lui cum spui tu ca eu trebuie sa fiu curatit inca o data de pacatele mele?Care pacate?Ca doar Hristos le-a luat asupra Lui.

    • Mai citeste tu, ca nu esti informat deloc.
      Adica tu sugerezi ca putem face orice, pacatui oricum, ca oricum suntem mantuiti. Cu siguranta esti protestant!
      V-a prostit Luther cu teoria lui, v-a condus pe un drum totalmente gresit!

      • Mai curînd Calvin, dar asta e probabil o subtilitate.

      • Calvin „o problemä de subtilitate”?

        Eu cred cä e mai degrabä una de … psihiatrie, dar asta rämâne între noi.

  3. Draga Viorel,
    Ma bucur sa vad, o spun sincer, ca esti atat de preocupat de rolul pe care il are Hristos in mantuirea noastra. Sunt de acord cu tine ca „Hristos ne-a curatatit prin sangele Lui si nu mai e nevoie de inca o curatire” asa cum foarte corect spui si tu.
    Dar nu inteleg prin ce anume contrazice doctrina Purgatoriului suficienta Jertfei Mantuitorului. Probabil nu ai citit nici articolul meu si nici documentele oficiale ale Bisericii Catolice in care aceasta defineste Purgatoriul. Te invit sa faci acest lucru, si apoi sa revi si sa supui unei critici punctuale ceea ce am scris eu in articolul meu si nu ceea ce tu crezi ca ar crede catolicii despre Purgatoriu.
    Iti multumesc anticipat pentru efortul tau de a te informa pe viitor asupra subiectelor pe care le ataci.
    Al tau frate, in Hristos Isus,
    Mihai S.

  4. O singură observaţie vreau să fac: canonizarea priveşte viaţa sfântă şi nu în mod automat învăţătura persoanei. Învăţăturile sunt preluate de Biserică prin sinoade. Un bun exemplu este Augustin care a inspirat, printr-o hermeneutică idiologizată, primul protestantism.

    Cu bine!

    http://cartianastasia.wordpress.com/

    • Subscriu.

  5. Habar nu au catolicii de cine sunt de fapt condusi.Saracii enoriasi fac si ei ceea ce facea Pavel cand prigonea biserica adevarata.In spatele atator religii sta cineva care rade de prostimea oamenilor.Lafel ca pe vremea Domnului Isus.Fariseii si carturarii discutau cum sa distruga pe crestini.La fel se face si acum.Dar sub o haina si o masca mult mai periculoasa:numele de crestin.

    • Asa e, cum spui: „Lafel ca pe vremea Domnului Isus. Fariseii si carturarii discutau cum sa distruga pe crestini. La fel se face si acum. Dar sub o haina si o masca mult mai periculoasa: numele de crestin” si, din ce în ce mai frecvent în ultima vreme, sub numele de „ortodox”!

  6. am dat de blogul tau intr-un mod accidental. Si sincer ti-ai mai castigat un cititor! Imi place ce citesc pe aici. Felicitari!

  7. Esti un(drac)catolic periculos.Incerci peste tot in articolele de pe blog sa justifici pacatele de plumb ale catolicismului cu Scriptura.Esti bolnav de fapt.In anii cat ai frecventat scoala evanghelica nu s-a prins nimic de capul tau.Nici de inima ta.

  8. Dracii sunt ingeri cazuti – eu, in schimb, te asigur ca am un trup cat se poate de material.
    Imi lamuresti, te rog, si mie o dilema teologica? Cum poate fi un drac bolnav? Pentru ca pe mine ma acuzi de ambele.
    In incheiere, iti multumesc pentru gandurile frumoase si dragostea crestina pe care mi-o arati mie, si coreligionarilor mei. Asa, in pur spirit evanghelic.

  9. citesc și mă minunez și iar citesc și iar mă minunez…să vorbești despre un Dumnezeu care nu-L cunoști și să-l urăști pe aproapele tău…

  10. Mai oameni… sunt evanghelic, si am o inima deschisa spre a cunoaste si crezul altor denominatiuni, si mai ales sunt deshis sa cercetez daca nu cumva eu ma insel si cel de langa mine are dreptate; dar cu tot respectul, bateti campii rau de tot. Oare de ce e asa de greu sa ramanem la invatatura Scripturii? Pavel spune ca pentru niste copii de doi ani: „acum dar nu este NICIO osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus”(Rom 8:1). Atentie, nu spun ca putem pacatui cat vrem acum, pentru ca tot Pavel continua si spune „care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului”; si in alt loc „daca este cineva in Hristos, este o faptura noua, cele vechi s-au dus”(2 Cor 5:17). Dar voi faceti precum fariseii, desfiintati Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei voastre. Dumnezeu sa aiba mila de noi de toti.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: