Genocid si viol in masa in Vechiul Testament


 

(John Martin: Distrugerea Sodomei si Gomorei)

Un argument preferat al necredinciosilor impotriva bunatatii lui Dumnezeu se sprijina pe episoadele veterotestamentare de violenta comandata de Acesta prin Moise. Dupa parerea mea avem de-a face cu o problema care merita toata atentia si un raspuns serios. Este unul din putinele arguemente cu adevarat relevante din arsenalul de trucuri si sofisme ateiste, tocmai pentru ca nu este vorba de un sofism sau truc ieftin, ci de un argument ce nu poate fi tratat cu superficialitate.

Miza este de inteles: poate un Dumnezeu bun comanda genocid si violuri in masa asa cum face IHVH in Pentateuh? Nu este vorba doar de episoade de violenta infaptuite de Irael in febra cuceririi, ci de genocid si violuri poruncite de Dumnezeu prin Moise. Textul biblic este clar si aceste pasaje nu pot fi maturate sub pres decat negand caracterul inspirat al respectivelor pasaje, ceea ce este erezie. Biblia este in intregime ineranta (fara eroare) si nu putem alege noi ce ne place si ce nu.

Iata, cu titlu de exemplu doua pasaje ce mie mi se par in mod special gretoase. In ambele cazuri Moise este cel care vorbeste:

15. El le‑a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile? 16. Iată, ele sînt acelea cari, după cuvîntul lui Balaam, au tîrît pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului. 17. Acum, dar, omorîţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorîţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcîndu‑se cu el; 18. dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele cari n’au cunoscut împreunarea cu un bărbat. (Numeri 31: 15-18)

10. Cînd te vei apropia de o cetate ca să te baţi împotriva ei, s’o îmbii cu pace. 11. Dacă primeşte pacea şi‑ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să‑ţi dea bir şi să‑ţi fie supus. 12. Dacă nu primeşte pacea cu tine şi vrea să facă război cu tine, atunci s’o împresori. 13. Şi dupăce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mînile tale, să treci prin ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească. 14. Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănînci toată prada vrăjmaşilor tăi, pe cari ţi‑i va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău. 15. Aşa să faci cu toate cetăţile cari vor fi foarte departe de tine, şi cari nu fac parte din cetăţile neamurilor acestora. 16. Dar în cetăţile popoarelor acestora, a căror ţară ţi‑o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu laşi cu viaţă nimic care suflă. 17. Ci să nimiceşti cu desăvîrşire popoarele acelea, pe Hetiţi, pe Amoriţi, pe Cananiţi, pe Fereziţi, pe Heviţi, şi Iebusiţi, cum ţi‑a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, 18. ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urîciunile pe cari le fac ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru. (Deuteronom 20: 10-18)

In primul caz israelitii cuceritori trebuie sa duca la indeplinire un genocid impotriva canaaneenilor, dupa care sunt liberi sa violeze, cu conditia sa violeze virgine. Este vorba de dusmanii lor, care ocupa Palestina ce urmeaza sa devina tara lor si pe care trebuie sa o curete inainte sa se aseze in ea. In al doilea caz avem de-a face cu cuceriri in afara Tarii Sfinte, deci isi pot permite sa lase in viata tot ceea ce pot viola (virgine sau nu) si lua prin jaf.

Ce putem spune despre astfel de pasaje. Sa remarcam, in primul rand, ca pe paginile web ateiste care dau liste ale acestor pasaje ni se atrage atentia in repetate randuri ca astfel de texte biblice sunt ignorate sau marginalizate de crestini. Este adevarat si nici nu este de mirare. Daca o oaste cuceritoare crestina s-ar comporta astfel ar cadea sub condamnarea moralitatii specifice acestei religii. Deci ce facem cu pasajele veterotestamentare care poruncesc astfel de fapte?

Motivul pentru care am decis sa spun doua cuvinte pe aceasta tema este acela ca acum cateva saptamani am ascultat un interviu radio cu William Lane Craig, un cunoscut apologet crestin american, care a fost intrebat ce crede despre astfel de pasaje invocate de atei precum, in cazul acela, Sam Harris. Ascultand raspunsul lui Craig am simtit ca mi se intoarce stomacul pe dos. Iata o mostra de „intelepciune” culeasa din interviu:

Dumnezeu nu este legat de aceleasi indatoriri morale ca noi. Indatoririle noastre morale sunt stabilite de porunca lui Dumnezeu catre noi. Noi avem anumite obligatii morale pentru ca asa ne-a fost poruncit sa facem cutare sau cutare. Dar Dumnezeu nu isi da porunci Siesi. Deci El nu se afla sub aceleasi oblgatii morale ca si noi.

Ei actioneaza ca agenti morali ai lui Dumnezeu, sub comanda Sa, deci cred ca Dumnezeu are dreptul sa le porunceasca ceva, ce, in lipsa porunci divine ar fi gresit, dar avand in vedere porunca divina nu este vorba de ceva rau, din contra, este vorba de o indatorire morala.

Daca ar fi adevarat ce spune Craig atunci ar rezulta ca acum crestinii ar avea voie sa se comporte asa, cu conditia sa primeasca porunca de la Dumnezeu, ceea ce este, evident, absurd. El reduce Legea divina la cea pozitiva, adica la poruncile explicite si ignora Legea naturala, care tot divina este si care interzice astfel de comportamente. Cu alte cuvinte Craig ignora tensiunea dintre Lega pozitiva mozaica si cea naturala, in felul acesta lasand o portita deschisa pentru cei de astazi sa faca la fel. Din contra, cred ca o problema de asemenea gravitate trebuie tratata mult mai transant si mult mai in detaliu. Raspunsul lui Craig este unul facil, dar nu sta in picioare. Ii invit pe cititorii vorbitori de engleza sa asculte interviul si sa se ingrozeasca, pentru ca asta e doar o mostra modesta de aberatii debitate cu acea ocazie[1]. In acest post nu insist sa dau un contraargument la toate porcariile ce au cazut din gura vorbitorilor, ci ma rezum sa discut problema centrala propriuzisa.

Primul lucru de remarcat este ca situatia israelitilor de ieri si a crestinilor de azi nu e comparabila. Primii aveau misiunea de a se separa de cei din jur, deci nu era fara sens sa elimine fizic dusmanii (ramane problema daca era moral). Din contra, esenta crestinismului este marturisirea dragostei divine, deci avem de-a face cu o religie misionara. In acest context nu are sens sa iti elimini fizic dusmanul ci sa incerci sa il convertesti. Chiar daca nu se converteste nu are rost sa il extermini, pentru ca poti spera mereu la o convertire viitoare. Dar chiar si luand asta in consideratie ramanem cu porunca divina, data prin Moise de a ucide si de a viola. Cum se potriveste asta cu bunatatea divina? Poate fi numit „bun” un Dumnezeu care nu numai ca permite asa ceva, ci chiar porunceste aceste crime.

Sa observam in treacat ca aceasta dilema nu are sens decat in context crestin. Daca adoptam ideologia ateismului sceintist al celor care aduc aceste argumente impotriva bunatatii divine atunci problema nu exista. Sa luam cazul violului. In sanul dulce al naturii nestricate de civilizatia umana si de artificialitatea motralitatii crestine violul este unul din cele mai comune lucruri. Animalele il practica mai tot timpul, iar din punct de vedere evolutionist este perfect normal: garantezi in acest fel transmiterea propriilor gene. Din acest punct de vedere israelitii, chiar fara sa aiba vreo idee despre teoria evolutitiei, se comportau in perfecta concordanta cu interesele lor. Daca vrei sa concurezi cu succes alte populatii acesta e comportamentul pe care trebui sa il adopti. Violand femei straine, pe care apoi le iei in propriile gospodarii, garantand supravietuirea descendentei rezultate, si eliminand fizic concurenta masculina asiguri perpetuarea propriilor gene. Din acest punct de vedere comportamentul israelitior nu este deloc condamnabil, iar ateistii scientisti, adepti ai teorei evolutitiei, nu sunt decat niste lupi moralisti, care incearca sa distraga atentia de la scheletele din propriul dulap vociferand despre randuiala din gospodaria vecinilor.

Unde mai pui ca ramane problema  mai generala a intemeierii moralitatii in numele careia condamni astfel de pasaje. Este perfect adevarat ca din punct de vedere crestin pasaje similare sunt condamnabile moral, dar imediat ce abandonam perspectiva crestina si adoptam perspectiva ateismului scientist nu mai avem o nici un temei pentru a condamna astfel de comportamente. In baza carei reguli morale imuabile putem sustine ca violul este ceva rau si condamnabil?

Din perspectiva crestina situatia este clara: sexul este rezervat casniciei monogame. Deci, orice fel de relatie sexuala in afara casniciei este condamnabila moral. Iar in cadrul casniciei actiunile celor doi soti trebuie sa fie de asa natura incat sa creeze un camin unit in dragoste. Actiuni precum violul in interiorul casniciei (da, violul poate avea loc si interiorul casniciei si mi se pare trist ca trebuie sa precizez asta explicit) sunt condamnabile pentru ca ele contravin poruncii explicite date de Pavel:

25. Bărbaţilor, iubiţi‑vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea, 26. ca s’o sfinţească, după ce a curăţit‑o prin botezul cu apă prin Cuvînt, 27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană. 28. Tot aşa trebuie să‑şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29. Căci nimeni nu şi‑a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; 30. pentrucă noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. 31. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă‑sa, şi se va lipi de nevastă‑sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. (Efeseni 5: 25-31)

Violenta in familie, fie ca este vorba de batutul sotiei sau de viol contravine poruncii de a o iubii asa cum Isus a iubit Biserica. Dragostea sotului trebuie sa fie una sacrificiala. Ca sa nu se iste discutii inutile as dori sa precizez ca violul in afara casniciei nu este condamnabil doar pentru ca este vorba de sex in afara unei legaturi de casatorie. O femeie care nu imi este sotie intra in categoria „aproapele meu” si acesta e principalul motiv pentru care violul in aceste conditii este condamnabil, la care se mai adauga, in plus, si faptul ca este vorba de o realtie sexuala in afara casniciei.

Dar ramane chestiunea ca pasajele si evenimentele veterotestamentare despre care vocifereaza acestia si care sunt reale si cer o explicatie. Chiar daca din perspectiva secularist-umanista israelitii nu pot fi condamnati in baza unui principiu moral obiectiv, ramane faptul ca din perspectiva crestina astfel de fapte sunt condamnabile, in conditiile in care in Vechiului Testament ele sunt poruncite de acelasi Dumnezeu pe care il predica si Isus si cu care El s-a identificat (Ioan 10: 30).

Sa vedem pentru inceput in baza carei legi se poruncesc astfel de fapte, si in baza carei legi sunt ele condamnabile. Dumnezeu este creator si legislator pentru aceasta lume. El a randuit-o potrivit unor legi. Astel, avem de-a face, pentru inceput, cu o Lege divina care ordoneaza lucrurile. Relativ la mersul lumii vorbim despre o lege naturala, care aseaza orice lucru la locul sau si care este intrinseca fiintelor create. Ea este “naturala” pentru ca defineste natura fecarui lucru, ne spune ce natura are un lucru si care este locul sau in ordinea universala. Pe langa aceste legi avem de-a face si cu doua legi pozitive: Legea mozaica (Tora) si Legea lui Hristos (Legea crestina, sau, noutestamentala). Spre deosebire de primele doua, care se refera la natura intrinseca a lucrurilor, deci nu pot fi abolite decat abolind lucrurile insele, legile pozitive pot fi date si pot fi revocate. De asemenea, in dimensiunea lor morala aceste legi reafirma adevaruri care tin de insasi natura lucrurilor, deci reprezinta o aplicatie practica a legii naturale, pentru o perioada data. Dar, in cazul Torei mozaice, cu niste “mici” incongruente. Legea mozaica este una provizorie si imperfecta, in sensul, ca permite unele lucruri interzise Legea divina si de cea naturala:

3. Fariseii au venit la El, şi, ca să‑L ispitească, I‑au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să‑şi lase nevasta pentru orice pricină?” 4. Drept răspuns, El le‑a zis: „Oare n’aţi citit că Ziditorul, dela început i‑a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, 5. şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va  lipi de nevastă‑sa, şi cei doi vor fi un singur trup?» 6. Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“ 7. „Pentru ce dar”, I‑au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s’o lase?” 8. Isus le‑a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela început n’a fost aşa. (Matei 19: 3-8)

De asemenea, in Deuteronom gasim legi precu aceasta:

1. Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului. 2. Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului. (Deuteronom 23: 1, 2)

Desigur, aceasta este abolita in Biserica noutestamentala. In schimb alte legi, enuntate alaturi de ea, sunt valabile si astazi:

Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său, şi nici să nu ridice învelitoarea tatălui său. (Deuteronom 22: 30)

In baza acestui principiu moral poate sa afirme Pavel ceea ce afirma in prima sa scrisoare catre Biserica din Corint:

1. Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. 2. Şi voi v’aţi fălit! Şi nu v’aţi mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 3. Cît despre mine, măcar că n’am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cînd aş fi fost de faţă, pe celce a făcut o astfel de faptă. 4. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, 5. am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. (1 Corinteni 5: 1-5)

Este important, de aceea, sa deosebim sistemul de legi valabil intr-un moment anume. Dupa caderea lui Adam a fost nevoie de o lege pozitiva, si nu mai era suficienta cea divina si cea naturala. Aceasta Lege a sosit prin Moise si ea a fost una de compromis, cum am vazut mai sus, unele porunci si permisiuni fiind provizorii, fiindca ele contravin planului divin originar. Mai sus am vazut exemplul divortului, dar poligamia se afla in aceeasi situatie. Cu toate ca nu se gaseste in intreaga Scriptura vreo condamnare explicita a sa Biserica a decis, in baza autoritatii sale legislative, sa condamne poligamia, iar astazi pana si protestantii, care crede ca sunt eliberati de traditii bisericesti, urmeaza aceasta decizie. Prin Legea lui Hristos se restaureaza planul divin originar, deci unele precum  divortul si poligamia sunt abolite.

Asa se face ca vechilor israeliti li s-a persmis sa violeze, asa cum li s-a permis divortul si poligamia, pe cand noua ne este interzisa cu desavarsire. Legea divina, naturala si cea a lui Hristos o interzic, pe cand Tora o permite. Sa observam ca violul nu este atat poruncit, cat permis in pasajele citate la inceput: porunca este de a extermina populatia locala, iar fetele virgine reprezinta o exceptie de la aceasta regula. In cazul razboiului cu populatii din afara Tarii Sfinte regula enuntata de Moise este una obisnuita pentru cultura respectiva si nu este deloc iesita din comun, decat pentru gusturile noastre formate, Deo Gratias, la scoala moralitatii crestine. De ce a permis asa ceva Dumnezeu? Ca sa il parafrazez pe Mantuitor „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise, dar dela început n’a fost aşa.”

Cand prima creatie (cea in care traim noi acum) a cazut prin pacatul lui Adam Dumnezeu avea o decizie de facut: sa nimiceasca pe loc pe cei vinovati, si prin ei intreaga omenire viitoare, sau sa permita venirea in lume a unei omeniri sub pacat pe care sa o aduca, incetul cu incetul la Sine, eliberand-o de rebeliunea in care se afla. Era dreptul sau de rege suveran al creatiei sa execute judecata asupra lui Adam si a omenirii din el, dar El a decis sa permita existenta unei omeniri cazute, in speranta ca intr-o zi o va mantui, cel putin partial. Aceasta mantuire, insa, trebuia pregatita. Asa ca si-a ales un spatiu cultural si politic in sanul caruia sa poata avea loc evenimentul mantuitor (Calvarul) si din care apostoli pregatiti de o experienta de generatii in ce priveste relatia cu Dumnezeu sa poata iesii sa aduca in sanul poporului lui Dumnezeu pe toti cei care raspund cu credinta. Dar, pentru crearea acelui spatiu politic si cultural rezervat lui IHVH a trebuit sa se inceapa de la zero, cu niste oameni inraiti in pacat. De aici compromisurile specifice Torei mozaice, compromisuri ce astazi nu isi mai au locul: divort, poligamie, viol pe timp de razboi.

De asemenea, faptul ca a trebuit sa creeze acel spatiu politic si cultural rezervat pentru Sine a insemnat ca a trebuit sa faca loc undeva. Sa nu ne ascundem dupa deget: soarta canaaneilor este o pregustare a Judecatii de Apoi, in care Dumnezeu s-a folosit de israeliti, asa cum in alte ocazii s-a folosit de popoare pagane, precum babilonienii, asirienii si Cyrus al Persiei, pentru a pedepsii populatii inraite in pacat. Cand pacatul va atinge paroxismul in lumea larga va veni si pedeapsa finala, cu diferenta ca aceasta nu va fi pusa in practica de crestini. Potrivit Legii lui Hristos crestinii nu au decat mandatul de a aduce in Casa Domnului pe cei care sunt deschisi fata de Evanghelie, cat mai este timp. In zilele de pe urma Biserica nu va fi instrumentul maniei divine ci sacul de box al celor nelegiuiti, crestinii fiind chemati la suferitna de dragul lui Hristos, si nimic mai mult. Deci pasajele veterotestamentare despre care vorbim nu isi gasesc corespondentul in Noul Testament care enunta misiunea Bisericii. Nu este de mirare, deci, ca pasajele veterotestamentare de care discutam, si altele similare, nu sunt cunoscute de crestini. Ele nu au nici o relevanta pentru misiunea crestinilor, in sensul ca Biserica este chemata sa il vesteasca lumii pe Hristos rastignit, inclusiv prin propriile suferinte si suferintele membrilor ei.

Sa nu ne inchipuim ca lui Dumnezeu i-a facut placere sa masacreze populatii intregi si sa permita violul unei parti a respectivelor populatii. Dar permitand existenta omenirii aflate in pacat El si-a asumat si munca ingrata a pedepsirii pacatosilor. Asta inseamna ca si-a asumat faptul ca o buna parte vor ajunge in iad, pe vecie pierduti, ca omenirea pacatoasa isi va afla sfarsitul la o zi a Judecatii Finale, si ca, intre timp, va trebui sa pedepseasca unele populatii (sau unii indivizi), deja inaintea acestei zi si deja in aceasta viata.

De ce a facut-o? De ce ne-a adus pe lume cand ne putem pierde si cand este atat de usor sa te pierzi? Pentru a ne da sansa de a nu ne pierde, ci de a ne implinii un destin dincolo de tot ce ne putem imagina. Asta este valabil nu doar pentru cei care am auzit Evanghelia si am crezut, sau nu, ci si pentru cei care nu au auzit-o: fiecare va fi judecat in functie de ceea ce a primit in viata. Cei ce au primit putin, putin li se va cere la Judecata, celor care au primit mult in viata, de exemplu noua crestinilor care am crezut, mult li (ni) se va cere.

Un important element de care trebuie sa tinem cont cand vorbim de bunatatea divina in acest context este prejudecata contemporana cum ca bun este opusul lui coercitiv. Un parinte bun, potrivit prejudecatilor contemporane este un bunic senil care nu face decat sa ghiftuiasca nepotul cu dulciuri si sa nu-i reproseze nimic nicodata, limitandu-se la mangaieri pe crestet. Atunci cand lui Dumnezeu i se reproseaza ca pedepseste oameni se pleaca de la presupozitia ca a pedepsi este opusul bunatatii. Nimic mai fals. Este vorba, pur si simplu de o prejudecata moderna.

Chiar si in cazul unor copii parintii trebuie sa foloseasca pedepse ocazional, chiar daca copiilor nu le convine. Numai pentru ca unui copil nu ii convine ceva nu inseamna ca parintele a gresit cu ceva. Prin asta nu vreau sa spun, desigur, ca bataia e rupta din rai, Doamne fereste. Vreau sa spun ca a pedepsi nu este o dovada ca nu ai fi bun. Din contra, a nu pedepsi poate deveni un rau prin omisiune.

Cu atat mai mult in cazul unora care nu sunt copii lui Dumnezeu pedeapsa nu contravine bunatatii divine. Sa nu uitam ca noi, prin natura noastra nu suntem copii lui Dumnezeu, ci creaturile Sale. Numai prin adoptie, adica printr-un legamant, devenim copiii Sai. Daca nu facem acest lucru ramanem simpli supusi ai regelui acestei creatii si vom fi judecati ca niste supusi, in functie de fidelitate.

Sa nu ne inchipuim ca locuitorii Canaanului au fost exterminati numai de amorul artei. Cand Dumnezeu ii promite lui Avraam aceasta tara ii atrage atentia ca nu ii va reveni indata ci dupa o perioada de timp:

13. Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărît că sămînţa ta va fi străină într’o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. 14. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi deacolo cu mari bogăţii. 15. Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrîneţă fericită. 16. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi‑a atins încă vîrful.” (Geneza 15: 13-16)

Cu alte cuvinte, locuitorii Canaanului nu vor fi pedepsiti decat atunci cand pacatele vor trece dincolo de orice limita, iar asta se va intampla abea dupa patru secole de la episodul promisiunii catre Avraam. Mai pe romaneste: daca ei nu s-ar fi inrait in pacate asa cum au facut-o ar fi scapat.

Ca rege suveran peste creatia Sa Dumnezeu are obligatia (ca legislator si judecator) sa vegheze la bunul mers al lucrurilor si sa toarne binecuvantari acolo unde se cuvine si sa pedepseasca pe cei care trebuie pedepsiti. Altfel chiar ca nu ar fi un Dumnezeu bun, ci doar unul indiferent. Doar ca cei care sunt deja cu capsa pusa impotriva Lui nu vor vedea in astfel de actiuni decat inca un abuz din partea unui tiran. Ce pot sa spun? O fi o chestiune de perspectiva…


[1] Descarca de aici: Craig speaks on answering skeptics (Dan Barker, Sam Harris, Richard Dawkins) MP3

Anunțuri
Published in: on August 9, 2010 at 3:23 pm  Comments (4)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2010/08/09/genocid-si-viol-in-masa-in-vechiul-testament/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. Spunea cineva că nu trebuie să privim istoria cu ochi alteraţi de concepţii posterioare.
    Argumentul acesta al pretinsei imoralităţi a lui Dumnezeu nu numai că nu are logică internă (sursa care generază ceva nu poate fi judecată prin prisma a ceea ce generează), ci nu ţine cont de acest lucru. Am mai întâlnit asta în celălalt argument de care oricine a auzit chiar mai des: al inchiziţiei şi cruciadelor.

    La data formulării lor, cele cuprinse în Deuteronom erau foarte avansate moral în comparaţie cu practica de atunci. Aşa cum primele procese din Evul Mediu care se desfăşurau după reguli şi nu după bunul plac au fost procesele Sfântului Oficiu al Inchiziţiei, tot aşa primele reguli care încearcă să de o faţă umană războiului sunt cele din Deuteronom. Nu cunosc altele anterioare.

    • Sorry, dar nu poti pune niste greseli imense strict catolice, precum inchizitia si cruciadele pe aceiasi treapta cu razboaiele poruncite in V.T.
      De succesul militar israelian din acea vreme atarnau evenimente cruciale ce aveau sa se petreaca in viitor. Gandeste putin. Apoi Dumnezeu apedepsit pe drept pe acele popoare care ardeau bebelusi de vii cu zecile de mii …

  2. Deci presupun ca orice crestin e indreptatit la crime maschate sub forma de ”pedepse” pentru a salva populatia necredincioasa si a instiga la nemarginita cultura a crestinismului. Nu vad nicio diferenta intre perceptia ta si cea a fundamentalistilor islamici. Ce are religia voastra de oferit? Aceeasi doza de ipocrizie, misoginism si tente criminale ascunse sub conceptul de ”pedeapsa din iubire”. Daca asta e tot ce poate face Dumnezeul vostru, nu-s impresionat. Pace.

  3. Eu cred ca William Craig Lane a comentat destul de bine scena masacrului canaanitilor.
    Stiu ca de obicei exemplul asta reflecta cel mai bine cherry picking-ul ateist contra Bibliei in special si contra crestinismului in general.
    In acest exemplu, Craig Lane zicea ca discutia nu se poate purta decat in doua registre, si anume:
    1. Daca Dumnezeu nu exista si ceea ce ne invata Biblia si Teologia este fals (minciuni, scorneli, fabulatii), atunci masacrul canaanitilor (inclusiv al copiilor lor) de catre israeliti nu a fost infaptuit datorita unei porunci divine, ci pur si simplu a unei sete de putere si de teritoriu, coroborata cu o fervoare nationalista-extremista (deci din cauze laice). Din acest registru decurge ca israelitii au apelat la minciuna cu porunca divina pt a incerca sa-si justifice actiunile reprobabile. Astfel, cauzele masacrului devin laice, deci areligioase, Dumnezeu neavand nicio vina pt asta (nici nu ar putea de altfel sa aiba vreo vina caci in acest registru El nici nu exista, fiind doar o scorneala, o fabulatie). Asa ca in acest registru, critica anti-Dumnezeu este ilogica, de vina fiind pur si simplu oamenii ahtiati dupa putere.

    2. Daca Dumnezeu chiar exista si ceea ce ne invata Biblia si Teologia este adevarat (adica omorurile cu pricina chiar s-au petrecut din porunca expresa a lui Dumnezeu), atunci se pune problema urmatoare: ceea ce a facut Dumnezeu in acele momente a fost moral sau imoral? A facut atunci Dumnezeu un lucru gresit luand vietile acelor indivizi sau nu?
    Aici trebuie sa privim contextul istoric si din istorie aflam ca acele populatii canaanite erau de o violenta si o cruzime extreme, ba chiar practicau sacrificii umane si diverse torturi dizgratioase. In acest registru nu era deci imoral ca acest gen de indivizi sa primeasca pedeapsa prin moarte, pedeapsa care e aplicata bine merci in prezent chiar in multe state seculare (vezi diverse state din SUA sau chiar Romania de pana la Revolutie). Nu a fost in niciun caz imoral ca acei ucigasi (e.g. canaanitii) sa primeasca ca pedeapsa moartea pentru atrocitatile si crimele comise de pana atunci.
    Dar s-ar putea ridica problema ca odata cu acei sangerosi canaaniti au fost ucisi si multi copii de-ai lor, unii chiar de varste fragede si care nu apucasera sa faca niciun rau nimanui. Cum se impaca bunatatea si iubirea lui Dumnezeu cu acest lucru?
    Continuand rationamentul acestui al doilea registru, noi stim ca Teologia crestina ne invata ca moartea biologica nu reprezinta finalitatea existentei umane, ci existenta umana va continua in viata cea de veci chiar daca corpul a murit si a putrezit. Astfel, in acest registru in care moartea trupeasca nu reprezinta finalitatea existentei, nu poti spune ca Dumnezeu e imoral pt ca i-a luat la El pe acei copii, deoarece tot Teologia ne invata ca aceia s-au mantuit si mai pe romaneste spus, ei au devenit niste fericiti locuitori ai Raiului, stand in prezenta Divinitatii pt eternitate.
    Astfel, ceea ce a facut atunci Dumnezeu nu se poate cataloga drept crima sau abominatie, ba dimpotriva, El le-a facut acelor prunci o favoare prin faptul ca i-a scos din societatea abominabila canaanita, ducandu-i in Rai si evitand astfel ca pe viitor sa devina si ei la fel de sangerosi si de imorali ca si parintii lor.

    Ideea este ca oricum a-i da-o, nu poti sa-l acuzi pe Dumnezeu de imoralitate fara sa incurci registrele de discutie. Multi atei din pacate au facut acest lucru, in frunte cu Richard Dawkins, care a scris si celebra „The God delusion”, o carte plina de erori filosofice si teologice, precum si de critici futile. Deci atentie la context si mai ales la registrele de discutie, pt cine nu vrea sa faca acelasi tip de eroare.
    P.S. Sunt ortodox si stiu ca Craig Lane e neoprotestant (evanghelic), dar il respect enorm. Chiar daca uneori mai greseste, cred ca este printre cei mai buni apologeti crestini din lume.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: