Nascut din nou – prin botez


 Alte articole dedicate unor invataturi specific catolice: Purgatoriul – o evaluare biblica, Tu esti Petru si pe aceasta Piatra… (Matei 16:18), Petru pregatit de Isus pentru misiunea sa, Capul Bisericii: Hristos sau papa de la Roma?, Sa nu iti faci chip cioplit, Doctrina catolica a jertfei euharistice, Mijlocirea sfintilor, si bonus: Se afla protestantii de astazi sub anatema Conciliului Tridentin?

Pe teme inrudite vezi si seria dedicata sola fide care cuprinde: Sola Fide I: protestanti vs catolici despre doctrina indreptatirii, Sola Fide II. – O evaluare biblica, Sola Fide III. – O evaluare biblica,  Sola Fide IV. – O evaluare biblica

Si, de asemenea: Sola Gratia (Numai prin Har), Siguranta Mantuirii (once saved, always saved), Purgatoriul – o evaluare biblica

+ + +

Botezul este un subiect de disputa central intre catolici si evanghelici. Pentru catolici indreptatirea se produce prin botez, pe cand evanghelicii cred ca indreptatirea vine numai prin credinta, iar botezul este o marturisire publica a unei transformari interioare ce a avut deja loc in momentul nasterii din nou. Cu alte cuvinte, pentru catolici nasterea din nou se produce la si prin botez, pe cand pentru evanghelici aceasta are loc inainte.

Este clar, deci, ca aceasta disputa este cea mai importanta in ce priveste botezul, iar celalalte, privint botezul copiilor si felul in care se face acesta (prin scufundare sau turnare) sunt importante, dar secundare. Chestiunea regenararii baptismale, adica a nasterii din nou prin botez, priveste insasi natura acestui sacrament, pe cand celelalte dezbateri privesc chestiuni exterioare, de administare a sa.

Aceasta dezbatere se leaga intim de chestiunea indreptatirii numai prin credinta (justificatio sola fide) in felul urmator: potrivit soteriologiei protestante noi primim mantuirea numai prin credinta, pe cand catolicii cred ca mantuirea este primita de credincios prin botez. Potrivit jargonului teologic cauza instrumentala a indreptatirii noastre (adica instrumentul prin car noi primim de la Dumnezeu harul indreptatirii) este botezul, potrivit catolicilor, sau, credinta, potrivit protestantilor.

Din perspectiva protestanta este lesne de inteles de ce regenerarea baptismala este o invatatura inacceptabila. Din moment ce mantuirea o primim numai prin credinta si fara fapte, este evident ca ea nu poate fi primita prin botez care este o fapta. Daca mantuirea este primita fara fapte, atunci botezul nu poate fi mai mult decat o ceremonie exterioara fara efect. Este evident, deci, ca daca se poate demonstra biblic invatatura regenerarii baptismale atunci sola fide insasi trebuie respinsa. (Am discutat deja pe larg pe acest blog inconsistenta biblica a invataturii protestante privind indreptatirea numai prin credinta.)

Trebuie precizat ca unii protestanti, precum luteranii si unii anglicani, accepta invatatura regenerarii baptismale, dar eu unul inclin sa dau dreptate fratilor baptisti care sustin ca in aceste cazuri avem de-a face cu o incoerenta in teologia acestor grupuri.

Pe ce se bazeaza catolicii atunci cand spun ca nasterea din nou are loc la botez? Iata cateva versete :

Ioan 3: 3-6

3. Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou (anothen), nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” 4. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?” 5. Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.  6. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh.

Romani 6: 1-11

1. Ce vom zice, dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul? 2. Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? 3. Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui? 4. Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. 5. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. 6. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; 7. caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. 8. Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, 9. intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare: moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui. 10. Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, o data pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. 11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.

Col. 2: 11, 12

11. In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur facuta de mana, ci cu taierea imprejur a lui Hristos, in dezbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti, 12. fiind ingropati impreuna cu El, prin botez, si inviati in El si impreuna cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu care L-a inviat din morti.

1 Petru 3: 18 – 22

18. Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu. El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in duh, 19. in care S-a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare, 20. care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si anume opt. 21. Icoana aceasta inchipuitoare (antitypon) va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatare de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos, 22. care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce S-a inaltat la cer si Si-a supus ingerii, stapanirile si puterile.

Cu titlu de curiozitate, sa remarcam ca in prima enciclica papala din istoria Bisericii Catolice, adica in prima Epistola a lui Petru, acesta spune despre botez, cat se poate de clar si explicit, ca mantuieste. Iata, deci, o o concordanta deplina intre invatatura magisteriului Bisericii Catolice si Scriptura. Dar sa incepem cu inceputul.

Primul pasaj de pe aceasta lista este unul pe cat de faimos, pe atat de dezbatut intre apologetii catolici si cei evanghelici. Acestia din urma protesteaza ca pasajul nu se refera la botez. O teorie alternativa ar fi aceea ca “din apa si din Duh” se refera la nasterea naturala – apa, in acest caz, fiind lichidul amniotic – si la cea spirituala. Cu toate ca termenul “botez” nu apare in acest pasaj, eu inclin sa cred ca este vorba, totusi, de acest sacrament. De ce? Pentru ca imediat ce se incheie discutia dintre Isus si Nicodim Ioan Evanghelistul ne spune ca:

22. Dupa aceea, Isus si ucenicii Lui au venit in tinutul Iudeii; si statea acolo cu ei si boteza. 23. Ioan boteza si el in Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau multe ape; si oamenii veneau ca sa fie botezati.

Este adevarat ca in urmatorul capitol el precizeaza ca “Isus nu boteza El insusi, ci ucenicii Lui.” (Ioan 4: 2) Cu toate acestea sa observam ca aceasta este singura ocazie in oricare din cele patru Evanghelii in care Il vedem pe Isus botezand.

Asta mie imi spune ca Ioan ne prezinta prima data doctrina botezului, iar apoi ii prezinta pe Isus si ucenici punand in practica aceasta. Dar cineva poate sa raspunda ca botezul crestin nu fusese instituit inca, deci botezul practicat de Isus si ucenici nu este decat cel al lui Ioan Botezatorul. Este adevarat. Inca nu avem de-a face cu botezul crestin, dar mi se pare totusi semnificativ ca imediat dupa discutia despre nastere din nou prin apa si Duh sa Il vedem pe Mantuitor botezand (prin ucenicii Sai).

Acesta nu este, insa, singurul motiv pentru care inclin sa cred ca Isus se refera la botez cand vorbeste despre nastere din apa si din Duh. Mai exista ceva in episodul imediat urmator care pare sa indice acest lucru. Isus ii spuine lui Nicodim ca “daca un om nu se naste din nou (anothen), nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Termenul grec anothen este ambiguu. Poate sa insemne “din nou” sau “de sus”. Nicodim crede ca Isus vorbeste despre nasterea din nou, insa El vorbeste, defapt, despre nasterea de sus. O traducere mai corecta ar fi urmatoarea: “daca un om nu se naste de sus (anothen), nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Pe ce ma bazez? Pe ceea ce spune Ioan Botezatorul in episodul imediat urmator. Dupa discutia cu Nicodim Isus si discipolii Sai pleaca sa boteze in aceeasi regiune in care se afla si Ioan Botezatorul. Acesta din urma da o frumoasa marturie despre Isus, spunand ca “Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez”. (Ioan 3: 30). Dar in versetul urmator el spune asa:

31. Cel ce vine din cer (literal: de sus – anothen) este mai presus de toti; cel ce este de pe pamant este pamantesc si vorbeste ca de pe pamant. Cel ce vine din cer este mai presus de toti.

Isus ii vorbeste lui Nicodim despre necesitatea de a fi nascut anothen, iar Ioan, in context baptismal, Il prezinta pe Isus ca venind anothen. Deci discutia dintre Isus si Nicodim este una ce are ca tema tot botezul.

De asemenea, episodul imediat precedent este cel al nuntii din Cana, ce are aluzii baptismale. In versetul 6 aflam ca “acolo erau sase vase de piatra, puse dupa obiceiul de curatire al Iudeior”. Aceasta este apa pe care Isus o va transforma in vin. Ei bine, “obiceiul de curatire al Iudeilor” la care face referire Ioan este cel descris in Levitic 19. De ce este asta relevant pentru noi? Pentru ca in versiunea Septuaginta a Vechiului Testament, folosita cel mai des de autorii Noului Testament, aceste ritualuri de curatire sunt numite “botezuri”. Cu alte cuvinte, in pasajul imediat precedent celui de care ne ocupam avem de-a face cu apa folosita in “botezurile” veterotestamentare, iar Isus va transforma in vin aceasta apa, asa cum va transforma botezul lui Ioan in cel crestin.

Iata, deci, ca pasajul acesta, al discutiei dintre Isus si Nicodim, este precedat de unul in care se face legatura cu “botezurile” din Legea Veche, si este urmat de o discutie privind botezul. Avand in vedere contextul pasajului cred ca este destul de clar ca “nascut din apa si din Duh” se refera la botez.

De altfel, nu este greu sa vedem la ce se refera “din apa si din Duh”. In Vechiul Testament aceasta asociere se face atunci cand este vorba de creatie, sau recreere. In Geneza 1: 2 citim ca la inceputuri, cand pamantul era inca fara forma “Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.” Dupa potop porumbelul este cel care il anunta pe Noe ca pamantul a rasarit din nou de sub ape, adica noua creatie a avut loc. (Sa nu uitam ca potopul insusi este o unire a apelor de sus cu cele de jos – Geneza 7: 11, adica o anulare a actului creator din Geneza 1: 6, 7). Iar in Exod apele marii sunt despartite de Duhul Sfant care ii conducea pe israeliti sub forma uni “stalp de nor” in timpul zilei si a unei coloane de foc in timpul noptii. Nu este intamplator, deci, ca in Noul Testament botezul este prezentat ca si instrument al unei renasteri ca faptura noua, si este legat explicit de episodul potopului (1 Petru 3: 20, 21) si al traversarii Marii Rosii (1 Cor. 10: 2).

Iata de ce Pavel ne spune ca “prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.” (Rom. 6: 4) Prin botez noi murim impreuna cu Hristos, ca sa putem invia cu El. Botezul nu este o simpla ceremonie exterioara, ci este un sacrament prin care se efectueaza moartea si invierea noastra. Noi devenim o faptura noua prin botez. Pavel ne spune in 2 Corinteni 5: 17 ca “dacă este cineva în Hristos, este o zidire (creatie) nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.” Asa cum israelitii au for botezati “in Moise” (1 Cor. 10: 2), noi suntem botezati “in Hristos” si acest botez ne creeaza din nou, scapand astfel de vechea creatie ce se afla sub pacatul lui Adam, ajungand sa facem parte din noua creatie. Aceasta este miza invataturii potrivit careia Isus este noul Adam. Astfel, botezul este mijlocul prin care noi scapam de apasarea pacatului stramosesc. De asta insista catolicii ca botezul ne curateste de pacatul originar.

Evanghelicii considera ca ceea ce ne mantuieste este moartea lui Hristos, care plateste pretul pacatului nostru. Corect, dar incomplet. Suferinta si moartea au intrat in lume in urma pacatului, dar Jertfa lui Hristos nu inseamna ca toti cei care cred in El au scapat de suferinta si moarte, ci ca Jertfa lui a transformat suferintele si moartea noastra in instrumente de mantuire din instrumente de pedeapsa. Nu numai ca Isus a murit, dar trebuie si noi sa murim cu El, insista Pavel in Romani 6. Petru insista si el ca suferintele noastre nu sunt in van, ci au un scop precis:“Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi‑vă şi voi cu acelaş fel de gîndire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfîrşit‑o cu păcatul; pentruca, în vremea care‑i mai rămîne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.” (1 Petru 4: 1, 2)

Petru ne spune asta ca o concluzie la ce ne-a spus despre suferintele lui Hristos, la care participam prin botez. Defapt, intreaga epistola este dedicata unui singur scop: acela de a imbarbata crestinii prigoniti si de a-i incuraja amintindu-le de suferintele Domnului si aratand, astfel, sensul suferintelor acestora (si ale noastre).

Am citat mai sus un scurt pasaj din 1 Petru capitolul 3 in care ni se spune ca botezul ne mantuieste: “Icoana aceasta inchipuitoare (antitypon) va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatare de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos” (v. 21). Dar cum poate fi potopul un instrument de mantuire pentru Noe, ca sa poata fi o icoana (antitypon) a botezului nostru? Sa ne amintim de ce a fost mantuit Noe: de pacatosenia generatiilor omenesti care a provocat mania indrepatita a Judecatorului. Potopul nu a fost o amenintare pentru Noe, ci un instrument de salvare. In acest sens este potopul o prefigurare a botezului. Ca si in cazul desfacerii Marii Rosii in fata israelitilor condusi de Moise, si in cazul pototpului avem de-a face cu o judecata prin ordalii, in care apa este instrumentul care face diferenta intre cei drepti si cei condamnati. La fel, botezul este o judecata prin ordalii, ce separa pe cei indreptatiti de Dumnezeu de cei pierduti. Pe scurt, apa este, in toate aceste cazuri, instrumentul prin care Dumnezeu ii indreptateste pe ai Sai.

Botezul este, deci, instrumentul indreptatirii noastre, asa cum sustin papistasii, dar pentru a intelege asta trebuie sa citim Scriptura in contextul mentalitatilor si obiceiurilor vremii in care a fost scrisa. Noi astazi nu mai avem conceptul judecatii prin ordalii si, deci, nu il recunoastem atunci cand facem exegeza pasajelor relevante din Biblie.

Pasajul din 1 Petru se leaga de unul foarte interesant din Evrei:

Evrei 10: 19-23

19. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt, 20. pe calea cea nouă şi vie, pe care ne‑a deschis‑o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: ‑ 21. şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, 22. să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. 23. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.

Acest pasaj este unul din cele mai uimitoare din intregul Nou Testament. Daca il citesti si nu te trec fiorii, inseamna ca nu ai inteles Vechiul Testament. Autorul ne invita, practic, sa intram in Sfanta Sfintelor din Templu. Mai mult, nu este vorba, nici macar de Templul din Ierusalim, ci de cel din Cer, dupa a carui model a fost construit cel pamantesc. In Sfanta Sfintelor din Templu nu avea acces nici un muritor, cu exceptia Marelui Preot o singura data pe an, de Yom Kippur. Acest loc era cel mai sfant din Templu, pentru ca acolo era prezent Insusi Dumnezeu. Marele Peot intra acolo cu sangele unor animale jertfite, iar acest sange, prin faptul ca a fost adus in fata lui Dumnezeu Insusi, devenea sfintit. Dupa asta Marele Preot iesea de acolo cu acest sange sfintit si curata cu el, prin gesturi simbolice. intreg Templul si, prin extensie, intreg Israelul (si intreaga Creatie – ca sa extindem lucrurile pana la capat). In acest fel legamantul intre Domnul si Israel era reinnoit anual.

Deci, autorul epistolei ne spune ca am devenit cu totii egali Marelui Preot, si chiar l-am depasit in demnitate, pentru ca el nu avea acces decat in Sfanta Sfintelor pamanteasca, si acolo doar o singura data pe an. Noi, insa, avem acces in fata lui Dumnezeu in Sfanta Sfintelor din Ceruri.

Pana aici toate bune si frumoase. Acum urmeaza intrebarea de 10000 de $: in baza a ce avem acces acolo? Ce anume ne indreptateste sa stam in fata lui Dumnezeu fara teama de a fi condamnati? Sa ne amintim ca Marele Preot intra in Sfanta Sfintelor cu o sfoara legata de glezna. Daca clopoteii de pe imbracamintea sa nu mai sunau, acesta era semn pentru cei de afara ca nu mai este viu: a intrat in fata lui Dumnezeu cu pacate pe suflet si Dumnezeu, care este sfant si nu tolereaza pacatul, i-a luat viata ca pedeapsa. In acest caz, ce de afara il trageau de sfaora afara din Sfanta Sfintelor, fara sa fie nevoiti sa intre si ei, punandu-se, astfel, in pericolul de a fi loviti cu moartea si ei. Dar noi cum ne permitem sa intram acolo?

Fratele nostru protestant ne va spune ca in baza credintei, adica  a acceptarii lui Isus ca mantuitorul nostru personal. In acel moment noi suntem regenerati, adica nascuti din nou. Lucrarea de mantuire a Crucii ni se aplica prin credinta, si numai prin credinta. Dar ce spune Biblia? “să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (v. 22) Cum ni se curata inima? Cum scapa inima noastra de un cuget rau, ca sa putem intra acolo? 1 Petru 3: 21 ne spune ca prin botez, iar acest pasaj ne confirma. Botezul este instrumentul indreptatirii noastre si nu doar credinta.

Anunțuri
Published in: on Decembrie 29, 2010 at 9:23 am  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2010/12/29/nascut-din-nou-prin-botez/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Imi pare rau dar gresesti. Botezul in apa a fost o umbra a adevaratului botez – botezul cu duhul sfant. Credinta adevarata duce la botezul cu duhul sfant. Cand esti botezatcu duhul sfant te nasti din nou si in asta consta salvarea. Din partea ta e nevoie de credinta adevarata. Botezul cu duhul sfant il face Isus. Iar rezultatul e nasterea din nou, care inseamna salvare.
    Apa e un simbol pt. Duhul sfant.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: