Sola Scriptura şi Canonul biblic


 Biblia lui Luther

Acest articol face parte dintr-o serie care mai cuprinde: Sola Scriptura – probleme logice si practice cu doctrina suficientei Scripturii, Sola Scriptura – o evaluare biblica (partea I.), Sola Scriptura – o evaluare biblica (partea II.)

+ + +

Biblia nu este o carte, ci o bibliotecă. Ea a fost scrisă de-a lungul unei perioade ce depăşeşte un mileniu, timp în care fiecare Scriptură nou dăruită poporului lui Dumnezeu se alătură, imediat ce e aşternută pe papirus, colecţiei deja existente. Canonul biblic, adică lista Scripturilor insuflate de Dumnezeu, este ceva ce poporul lui Dumnezeu descoperă. Nu e ceva ce acesta stabileşte. Până în acest punct atât catolici cât şi protestanţi suntem de acord. Dar de aici încolo apar diferenţele. Una ar fi aceea că adoptând principiul suficienţei Scripturii (sola Scriptura) protestanţi au subminat, cred eu, autoritatea acestei culegeri de texte scrise sub influenţa Duhului Sfânt. Cealaltă problemă ridicată de canon este aceea că protestanţi şi catolici nu avem aceeaşi listă în ce priveşte cărţile Vechiului Testament. Noi catolicii avem in plus câteva cărţi şi fragmente de cărţi faţă de protestanţi. Mă voi ocupa prima dată problema Canonului biblic legată de principiului suficienţei Scripturii, urmând să discut scrierile deuterocanonice ceva mai la vale.

Să ne amintim că potrivit principiului sola Scriptura Biblia este singura autoritate infailibilă pe care o avem ca şi creştini, atât Biserica, cât şi tradiţia fiind supuse greşelii. Din contră, poziţia catolica este că atât Scriptura, cât şi Tradiţia apostolică şi Magisteriul Bisericii (Papa şi episcopii în comuniune cu el, în anumite codiţii) se bucură de infailibilitate.

Enunţând cele două poziţii cred că este deja clară contradicţia tezei protestante: dacă acceptăm doar Scriptura ca fiind infailibilă, adică nu şi Tradiţia şi Magisteriul, rezultă că nu putem avea nici un fel de siguranţă în ce priveşte caracterul infailibil al culegerii de cărţi pe care o numim Biblie. Asta pentru că nu putem stabili Canonul biblic pornind de la Scriptură. Avem de-a face cu o problemă de circularitate: ca să avem de-a face cu un Canon infailibil ar fi nevoie să îl găsim în paginile infailibile ale Bibliei, ori noi vrem tocmai să identificăm componenţa Bibliei. Stabilirea Canonului biblic, adică a componenţei Scripturii, trebuie să preceadă, prin natura problemei cu care avem de-a face, orice referire la Scriptura infailibilă. Abia după identificarea infailibilă a listei de cărţi infailibile din care se compune Biblia putem să facem apel la aceasta. Deci nu putem face apel la Scriptură pentru stabilirea Canonului biblic.

Astfel, dacă numai Biblia este infailibilă, atunci Canonul biblic însuşi este failibil, pentru că nu poate fi stabilit făcând apel la Scriptură. Ori, dacă avem de-a face cu un Canon failibil de cărţi infailibile, atunci nu putem avea certitudinea ca avem canonul corect. Aş vrea să nu fiu înţeles greşit – prin asta nu vreau să spun că în lipsa unei autorităţi extrabiblice infailibile, în baza căreia să acceptăm un Canon sau altul, vom greşi. Vreau să spun doar că în lipsa unei autorităţi extrabiblice infailibile, în baza căreia să acceptăm un Canon sau altul, nu vom avea certitudinea că avem în faţa adevărata Scriptură. Nu este exclus să o avem, doar nu putem să ştim cu certitudine. Iar această incertitudine în privinţa identificării conţinutului singurei noastre autorităţi infailibile ne lasă fără nici o certitudine în ce priveşte conţinutul credinţei noastre.

Este clar, deci, că avem nevoie de un temei infailibil în afara Scripturii în baza căreia să se poată lua o decizie infailibilă. Prin urmare, numai poziţia catolică este coerentă logic.

Să vedem acum câteva soluţii propuse de evanghelici pentru identificarea Canonului.

1. „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.” (Ioan 10:27)

Acest verset este adus în cauză ca să se arate că cei care sunt cu adevărat creştini vor recunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu. Dar în contextul său original acest verset nu spune nimic de genul acesta, ci se referă la împietrirea inimii unor iudei din vremea respectivă. Este adevărat că şi astăzi noi putem cădea uşor într-o capcană echivalentă, dar asta nu are nimic de-a face cu Canonul biblic. Disputa dintre Mântuitor şi grupul respectiv de iudei (vezi versetul precedent) nu are nimic de-a face cu identificarea listei cărţilor care formează Biblia.

Odată clarificat acest lucru să observăm că apelul la Ioan 10:27 este inutil. Să luăm un exemplu concret şi relevant. Protestanţii acceptă Canonul masoretic pentru Vechiul Testament (adică cel al iudaismului rabinic, descendent al unei aripi a mişcării fariseice din vremea lui Isus), catolicii acceptă un Canon mai cuprinzător, iar Biserică Etiopiană numără şi 1 Enoh între cărţile Bibliei. Care din aceste trei părţi are dreptate? Cu ce ne ajută Ioan 10: 27? Cu nimic. Pe ce bază stabilim Canonul corect? În baza faptului că suntem oile Sale si ascultăm de glasul Său, potrivit acestui criteriu. De unde ştim, însă, că suntem în mod real oile Sale şi nu ne amăgim în această privinţă? Desigur, cercetând Scriptura, care este singura autoritate infailibilă pentru a stabili acest lucru. Avem de-a face cu un argument circular, deci fără nici o greutate.

2. Criteriul pentru Canonul Noului Testament este caracterul apostolic al unei scrieri. Cu alte cuvinte, în măsura în care o carte a fost scrisă de un apostol (e. g. Corpusul paulin sau Evangheliile după Matei şi Ioan), sau se bazează pe autoritatea unui apostol (e. g. Evangheliile după Marcu şi Luca), poate fi considerată ca făcând parte din Canon.

Este acesta un criteriu realist? Din păcate nu. Un motiv ar fi acela că unele scrieri ale apostolilor nu au ajuns în Biblie. În mod concret este vorba de Epistola lui Pavel către Laodiceeni, pomenită în Coloseni 4:16. Însă, mai important, noi nu ştim din textul biblic propriu-zis cine a scris, de exemplu, Epistola către Evrei sau Evanghelia după Matei. De asemenea, nu ştim din textul propriu-zis al Scripturii dacă Ioan care a scris Apocalipsa este acelaşi cu cel care a scris Evanghelia care îi poartă numele. Toate aceste date ne-au parvenit prin tradiţie extrabiblică, care, potrivit principiului sola Scriptura, este failibilă. Deci nu putem avea nici o siguranţă că aceste scrieri, şi celelalte care se află în aceeaşi situaţie, sunt apostolice, sau se sprijină pe autoritatea unui apostol. Prin urmare, caracterul apostolic nu poate fi invocat ca temei pentru canonicitate, separat de o Tradiţie apostolică distinctă de Scriptură dar tot infailibilă.

3. Criteriul pentru Canonul biblic este caracterul profetic al unei scrieri. Norman Geisler şi Ralph E. MacKenzie scriu:

Adevăratul test al canonicităţii. Contrar argumentului romano-catolic bazat pe tradiţie (Christian usage), adevăratul criteriu al canonicităţii este caracterul profetic. Cu alte cuvinte, canonicitatea este determinată de profeticitate. Dumnezeu a rânduit care carte se va afla în Biblie dând mesajul unui profet. Deci, numai cărţi scrise de un profet, adică cineva acreditat ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, sunt inspirate şi fac parte din canonul Scripturii[1].

Problema este ca Iuda 14,15 citează din Cartea lui Enoh 2:1 spunând:

Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.”

În mod clar Noul Testament afirmă caracterul profetic al unei apocrife. De asemenea, în Ioan 8:12 Isus spune despre Sine că e lumina lumii. Mai târziu, în Ioan 10: 22 aflăm că evenimentele din aceste capitole au loc în preajma sărbătorii numite Hanukah, Sărbătoarea Luminilor, instituită în 1 Macabei 4: 59. Practic, Isus afirmă implicit că evenimentele descrise în 1 Macabei sunt profetice şi se referă la El. Isus este lumina la care se referă iudeii cu ocazia Sărbătorii Dedicării Templului. Potrivit criteriului profeticităţii 1 Macabei ar trebui să facă parte din Canon, alături de Cartea lui Enoh.


[1] 1„The True Test of Canonicity. Contrary to the Roman Catholic argument from Christian usage, the true test of canonicity is propheticity. That is, propheticity determines canonicity. God determined which books would be in the Bible by giving their message to a prophet. So only books written by a prophet, that is, an accredited spokesperson for God, are inspired and belong in the canon of Scripture.” Norman Geisler and Ralph E. MacKenzie, Roman Catholics and Evangelicals: Agreements and Differences, Baker Academic, 1995, p. 166.

Anunțuri
Published in: on Februarie 17, 2011 at 12:48 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2011/02/17/sola-scriptura-si-canonul-biblic/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Nu catolicii au stabilit canonul noului testament :
    http://adunareaharulsuveran.wordpress.com/2012/03/30/care-scripturi-sunt-inspirate-raul-enyedi/

  2. sunt de confesiune crestin-ortodox ,dar sunt de acord cu pasajul. BOR se contrazice singura pe ea. Un exemplu: Asa zisele carti ” bune de citit” ,dar nu canonice pe care le precizeaza BOR, i-a pericope din aceste carti ,care sunt cantate si citite in Postul Mare. De aici reese ca pericopele respective sunt canonice. Hai sa judecam logic. Cuvantul zice si ne avertizeaza : dintru’n izvor ,curge ori apa buna ,sau numai rea , . De aici faceti concluzia ………de culteleP&NP ,nu mai comentez ,ele sunt armele Satanei.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: