Stephen Hawking dixit: “Filosofia e moarta iar raiul este un basm pentru cei care se tem de intuneric”


 Stephen Hawking pare sa fie un personaj care a reusit sa devina, din om de stiinta de avangarda, un scientist bigot si inchistat, cu toata lipsa de gratie pe care aceasta transformare o implica. Cum a facut-o? Foarte simplu. Dupa ce a reusit sa se impuna in campul fizicii prin contributii inovative (de exemplu reconsiderarea gaurilor negre, ce nu sunt asa de negre pana la urma), s-a decis sa isi dea cu parerea intr-o serie de domenii in care nu are pregatire. Rezultatul: penibil.

La o conferinta Google organizata la Hertfordshire anul acesta, omul de stiinta si-a scolit astfel audienta:

Cei mai multi dintre noi nu se mai preocupa de aceste chestiuni in cea mai mare parte a timpului. Dar aproape fiecare dintre noi trebuie sa se fi intrebat: de ce suntem aici? De unde venim? In mod traditional acestea sunt intrebari din domeniul filosofiei, dar filosofia este moarta. (…) Filosofii nu au tinut pasul cu progresul modern al stiintei. Mai ales al fizicii. (…)

Oamenii de stiinta au devenit purtatorii tortei descoperirii in cautarea noastra de a cunoaste. (Stephen Hawking tells Google ‘philosophy is dead’)

As fi curios sa vad si contextul acestor afirmatii, dar din ce citesc rezulta ca omul ignora complet rolul si rostul filosofiei. Iata un motiv foarte simplu pentru care filosofia nu are cum sa moara, indiferent de felul in care reactioneaza sau nu reactioneaza la noi descoperiri stiintifice. Prin insasi natura lucrurilor, stiinta nu poate studia propria metodologie, sau natura cunoasterii pe care o imbogateste. Stiinta nu poate decat sa adauge noi si noi descoperiri la cele mai vechi si atat. Indata ce incepem sa reflectam asupra metodei stiintifice ne ocupam nu de o ramura sau alta a stiintei, ci de epistemologie, adica filosofam. Tot in capraria filosofiei (si nu a stiintei) se gaseste, cum spuneam, si natura cunoasterii stiintifice. Iata, deci, ca atata vreme cat va exista cercetare stiintifica va exista si filosofie. Cel putin acele ramuri care se ocupa de stiinta. De filosofia artei, sau alte domenii filosofice care nu ating stiinta (decat eventual tangential) nici nu mai vorbesc.

Este totusi remarcabila intoleranta ignoranta cu care un om de stiinta eminent trateaza filosofia. Din cate am invatat la scoala, pe vremea regimului trecut (si mai aud si astazi) oamenii religiosi ar trebui sa fie ignoranti si intoleranti. Pai, daca asta inseamna progres, atunci prefer sa fiu reactionar. Gargara secularista cearta evul mediu catolic pentru ca a redus filosofia la statutul de slujitoare a teologiei. Ce propune in schimb scientismul modern? Aruncarea la gunoi, cu totul, a filosofiei. Iata un exemplu clasic de ipocrizie crasa.

Cred ca e vremea sa ne dam seama de un lucru elementar: un om de stiinta este tot un om, care e la fel de ignorant in afara campului sau de cercetare ca orice gagiu de pe strada. De asemenea, cred ca a venit vremea sa ii tragem la socoteala pentru prostiile pe care le spun, cand parasesc respectivele campuri de cercetare.

Dar asta nu e tot. Cu ocazia unui interviu pentru ziarul britanic The Guardian Hawking se da de trei ori peste cap si se transforma in psihanalist specialist in psihologia trairilor religioase:

Am trait in umbra unei posibile morti premature in ultimi 49 de ani. Nu mi-e frica de moarte, dar nici nu ma grabesc sa mor. Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le fac mai intai. Dupa parerea mea creierul este un calculator care nu mai functioneaza atunci cand elementele sale componente se defecteaza. Nu exista rai sau viata de apoi pentru calculatoare stricate; astea sunt basme pentru cei ce se tem de intuneric.

Inainte de a trece la prostia cu raiul nu ma pot abtine sa nu fac o mica remarca legata de metafora creierului ca si calculator. In cursul secolelor XVII – XVIII era la moda metafora ceasornicului. Capetele luminate de atunci nu isi puteau inchipui ca in viitor va exista o tehnologie precum cea a computerului modern, deci reduceau vietuitoarele la niste masinarii de tipul ceasornicului. Asta nu spunea nimic despre vietuitoare, cu atat mai putin despre om, dar spune multe despre limitele imaginarului modern. De aceea ma hazardez sa spun ca metafora calculatorului aplicata creierului uman nu ne spune nimic despre creierul uman in sine, dar ne spune multe despre prejudecatile in voga in aceasta perioada postmoderna. Poate ar fi mai util si mai realist sa ne eliberam imaginatia de chingile fascinatiei morbide pe care se pare ca o avem pentru tehnologia creata de noi.

Unde mai pui ca atat ceasornicul, cat si calculatorul sunt produsul inteligentei umane. Deci, folosirea acestor metafore implica postularea unei inteligente supraumane care sa fi construit masinaria umana, sau computerul numit creier. Dar nu cred ca Hawking a observat aceasta implicatie.

In ce priveste partea cu raiul ca fiind un basm pentru cei ce se tem de intuneric, omul nostru de stiinta nu are cum sa stie de ce cred in rai cei care cred. Pur si simplu nu are cum sa verifice. Avem de-a face cu o pura speculatie, pornita, probabil, de la generalizarea nepermisa, epistemologic, a propriei experiente subiective. Daca in cei 49 de ani de care pomeneste nu a invatat ca nu putem judeca subiectivitatile altora pornind de la propria subiectivitate, atunci e trist. Am fi cu totii mai castigati daca s-ar limita la declaratii privind gaurile negre.

In propria mea experienta am intalnit doua feluri de atei. Ma refer la cei care cred in inexistenta lui Dumnezeu, si nu doar la cei indiferenti. Un fel ar fi al acelora care au pornit la drum in copilarie foarte religiosi, dar au descoperit ca viata e plina de oportunitati incompatibile cu cerintele morale ale credintei. Ateismul a “rezolvat” pentru unii ca acestia dilema morala. Altii, firi mai sensibile, au gasit in Dumnezeu un excelent tap ispasitor pe care sa isi vanture propriile frustrari si neimpliniri emotive. Sa trag de aici concluzia ca toti ateii sunt astfel? Asta ar fi o genralizare nepermisa. Pot sa spun, eventual (dar nu mereu) de ce acest ateu sau acela nu crede in existenta lui Dumnezeu. Dar nu imi pot permite sa fac generalizari despre ateism ca atare.

Mi-ar place sa cred ca orice ateu este astfel din motivele subiective de care am pomenit, sau ca ateismul in sine este rezultatul unor astfel de frustrari (alegeri morale greu de facut, sau fire prea sensibila si cu nevoia unui tap ispasitor de genul “Dumnezeu”, “societatea”, “lumea cea rea” etc.), dar ceva nu devine adevarat numai pentru ca mi-ar place mie sa cred.

La fel, numai pentru ca lui Hawking i-ar placea sa creada ceva anume despre rai nu inseamna ca are dreptate.

Anunțuri
Published in: on Iunie 2, 2011 at 11:25 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2011/06/02/stephen-hawking-dixit-%e2%80%9cfilosofia-e-moarta-iar-raiul-este-un-basm-pentru-cei-care-se-tem-de-intuneric%e2%80%9d/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Presupui ca ateismul e din motive subiective, ca si cind religiozitatea ar fi din motive obiective. Presupui ca ateismul inseamna „pierderea credintei”. Gresesti. Nu am crezut niciodata in nimic religios, deci nu am avut ce „sa pierd”.Sint ateu dintr-un motiv foarte obiectiv: nu mi-a impuiat nimeni capul cu nici o superstitie in copilarie. Nici cu Baubau, nici cu Mos Craciun , nici cu Mahomed , nici cu Isus, nici cu zei nici cu dumnezei ,cu nici un personaj imaginar. Toate mi-au fost descrise ca exact ceea ce sint: personaje imaginate de autorii povestilor in care apar. Povestile Fratilor Grimm sint frumoase, povestile cu Mosie si Lot, povestile inventate de evanghelisti, sint oribile. Dar asta e o chestie de gust, nu o discut. Multi oameni se dau in vint si azi dupa filme horror. Nu va inteleg insa pe voi cei care credeti ca povestile din Biblii sint cu o litera mai adevarate decit povestile lui Ion Creanga.

  2. Spui despre mine ca „Presupui ca ateismul e din motive subiective, ca si cind religiozitatea ar fi din motive obiective.” Intregul meu argument se baza pe faptul ca eu nu imi pot permite sa ma pronunt de ce unii devin atei. Am spus explict: „Sa trag de aici concluzia ca toti ateii sunt astfel? Asta ar fi o genralizare nepermisa. Pot sa spun, eventual (dar nu mereu) de ce acest ateu sau acela nu crede in existenta lui Dumnezeu. Dar nu imi pot permite sa fac generalizari despre ateism ca atare.” Care parte din „nu imi pot permite sa fac generalizari despre ateism ca atare.” nu o pricepi? Asa ca povestea vietii tale este irelevanta in acest context, pentru ca nu demonstreaza nimic, din moment ce nu esti instare nici macar sa urmaresti firul unei argumentatii.
    Spune-mi, te rog, cand ai fost la scoala tovarasa invatatoare s-a obosit sa te invete sa citesti, sau s-a multumit sa te invete sa scrii si atat? Pentru ca din ce imi scrii rezulta ca ai serioase probleme cu lecturarea unui text.
    Profit de ocazie sa iti postez comentariul sa vada lumea ce nerozii se pot spune in numele eliberarii de „superstitii” precum crestinismul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: