Paradoxul lui Epicur


Imi propusesem de ceva vreme sa leg si eu doua cuvinte pe tema paradoxului atribuit (fals) lui Epicur, si in timp ce frunzaream paginile de internet am dat peste un blog, intitulat zergu-si-credinta, ce oferea urmatorul spot publicitar pentru ateism:

La pachet cu acest videoclip venea urmatorul text:

Paradoxul lui Epicur este o problemă teologică atât de veche încât este incredibil că mai există oameni credincioși. Și când te gândești că unii spun că nu au existat atei în vechime.
Priviți și dați mai departe cu încredere!

Eu mi-am facut datoria sa dau mai departe, cum cere autorul postului, dar as face cateva remarci, in treacat. Paradoxul zis “al lui Epicur” este o problema filosofica si nu teologica. Nu tot ceea ce este relavant pentru teologie este teologic. Bunaoara, aceasta argumentatie este una pur filosofica, la fel cum raspunsul meu de mai jos va fi unul pur filosofic. Daca autorul postului nu reuseste sa faca diferenta intre ceea ce este teologic si ceea ce  e filosofic, atunci probabil niste lecturi in plus l-ar putea ajuta sa isi ordoneze mai bine gandirea.

As mai remarca, despre acest paradox, ca el a fost atribuit, fals, lui Epicur de catre crestini (in speta Lactantiu), care credeau (tot fals) ca Epicur a fost ateu. Daca nu ma insel, prima formulare a argumentului se gaseste in mediul anti-epicureic al scepticismului, respectiv la Sextus Empiricus. Este nostim sa vezi un ateu propagand pe negandite falsuri puse in circulatie de crestini. Probabil niste lecturi in plus l-ar putea ajuta sa-si mai largeasca putin cultura generala.

De altfel, blogul este remarcabil si pentru sloganul sau: “ma simt strain si singur cand vad cum nu ganditi”. Saracul. Dr cel putin am aflat ca este vorba despre cineva care, nu-i asa, GANDESTE, frate, nu ca altii! Si, in plus, tine ca toti cei care ii calca pragul blogului sa stie ca au de-a face cu cineva care GANDESTE, nu se incurca.

Sa vedem, dar, paradoxul in cauza:

Daca Dumnezeu vrea sa elimine raul, dar nu poate, atunci nu este omnipotent.

Daca El poate, dar nu vrea, atunci nu este bun.

Daca El poate si vrea, atunci de unde exista raul?

Daca nu poate si nu vrea, atunci nu este Dumnezeu.

Sa punem, dar, acest argument pe patul procustian al ratiunii, sa luam fierastraul si barda gandirii si sa vedem cu ce ramanem.

In ce priveste prima afirmatie din cele patru, sa observam ca Dumnezeul la care se face referire este Unul care ar trebui sa fie omnipotent. Asta nu se poate decat daca respectivul Dumnezeu este infinit, ceea ce inseamna ca trebuie sa fie si omniscient. Pe scurt, omnipotenta divina presupune si omniscienta. Dar daca asa este, atunci se poate observa ca este irational sa formulezi acest paradox, daca esti o fiinta finita, adica, in cazul nostru, lipsita de omniscienta. Asta pentru ca o fiinta ce are cunoastere infinita nu are informatia necesara sa judece deciziile unei fiinte omnisciente. Este irational sa ai pretentia sa emiti judecati, atat timp cat nu ai la dispozitie informatia necesara emiterii ei, ori, o fiinta limitata in cunoastere nu poate avea nici odata siguranta ca stie tot ceea ce are nevoie sa emita o judecata.

As vrea sa nu fiu gresit inteles. Nu sustin ca o fiinta lipsita de omniscienta nu poate cunoaste tot ceea ce este necesar ca sa emita judecati de genul acesta. Ceea ce spun este ca o fiinta limitata in cunoastere nu poate stii cu siguranta ce anume ii scapa si de aceea nu are siguranta ca are toate datele necesare ca sa emita o judecata in pricina pe care o discutam. Este posibil sa aiba toate datele necesare, dar nu are de unde sa afle acest lucru, pentru ca nu sie nici odata ce anume ii scapa, deci nu are siguranta ca nu ii scapa ceva relevant.

Prin urmare, emiterea de judecati de aceasta factura este irationala. Ea poate sa fie foarte eficienta la nivel de propaganda emotivista (vorba ’ceea – “Da-i la sentiment, da-i la sentiment!”), dar nimic mai mult.

A doua afirmatie nu este nici ea fara problemele ei. De data aceasta se pune in discutie bunatatea Sa, pornind de la raul din lume. Sa observam, insa, ca pana si intre fiinte atat de asemanatoare intre ele precum fiintele umane exista o divergenta destul de serioasa in ce priveste definirea “raului”. Pentru un ateu contemporan, pentru care nu conteaza decat propasirea individual, sau sociala aici si acum, raul se identifica (scuzati cacofonia) cu suferinta. Insa aceasta este o identificare ce are sens doar in  cadrul unei anume filosofii de viata, care isi vede scopul in eliminarea, pe cat se poate, a suferintei umane. Adica este vorba de o parere particulara, la concurenta cu altele, nascute in alte culturi. Cu atat mai mult ne putem astepta ca o fiinta infinita sa priveasca binele si raul diferit de o fiinta finita.

Din nou, este irational pentru o fiinta finita sa emita judecati cu privire la ceea ce ar trebui sau nu ar trebui sa faca o fiinta infinita. Chiar daca acceptam, de dragul dicutiei, ca raul si suferinta sunt acelasi lucru si ca eliminarea suferintei inseamna eliminarea raului, de unde stim noi, fiinte finite, care este cea mai buna cale. Este, pur si simplu, irational sa ne permitem sa emitem judecati asupra unor chestiuni asupra carora nu avem siguranta ca suntem in masura sa emitem judecati.

Noi nu avem decat perceptii subiective asupra suferintei si raului, subiectivitate nascuta din limitarea noastra. O fiinta infinita, ce are cunoastere infinita (omniscienta) este cea mai in masura sa decida obiectiv cum anume ar trebui eliminat raul. Eu, fiinta finita nu am perspectiva necesara sa pot judeca deciziile unei fiinte infinite precum Dumnezeu. Rational vorbind, este intru totul posibil sa fie asa cum spune a doua propozitie, dar eu nu am de unde sa stiu cu siguranta. Deci, nu imi pot permite sa emit judecati si sa pretind ca ma tin in limitele rationalitatii.

Ultimele doua afirmatii au aceeasi hiba pe care am semnelat-o la primele doua. Cat despre nelamurirea lui Zergu, cum ca “este incredibil că mai există oameni credinciosi”, dupa ce careva cu gandire profunda a formulat un asemenea argument, nu pot decat sa imi exprim si eu o nelamurire: este uimitor ca in randul celor care flutura flamura ratiunii se gasesc din aceea care cad in erori de gandire atat de puerile.

Anunțuri
Published in: on Iunie 16, 2011 at 4:54 pm  Comments (15)  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2011/06/16/paradoxul-lui-epicur/trackback/

RSS feed for comments on this post.

15 comentariiLasă un comentariu

  1. teoria chibritului o faceti asa complicata,cand in esenta este ffff simpla pt o gandire rationala si pt cei care cerceteaza,cel mai mare rau il face omul cu mana sa,avem posibilitatea sa alegem ,dak facem ce ne invata Dumnezeu facem bine,dar dak avem alte influente si facem raul voit,ce vina are Dumnezeu?suntem liberi sa alegem,dar ne facem robi propriilor placeri,teoria e simpla creatia nu poate pune intrebari Creatorului

  2. Daca vrei sa afli infinitul, nu te mai intereseaza nimicul!

  3. Imi pare ca limitezi toata argumentatia ta la „eu sunt limitat, nu pot sa ‘ma pronunt’ la ce si cum face Dumnezeu, pentru ca ceva limitat nu are cum sa se pronunte despre ceva nelimitat”.

    Desi suna interesant ce zici, e mai degraba un sofism…
    Si o sa argumentez strict la argumentul tau – plecand de la premisa ca exista „rau” in existenta umana (indifierent ce e rau) si ca exista o metoda prin care o fiinta omnipotenta ar putea elimina raul (indiferent de metoda).

    Cu toate ca omul este limitat, are totusi capacitatea sa inteleaga ca daca fiinta omnipotenta este intr-adevar omnipotenta inseamna ca raul se petrece din cauza sau cu acceptul fiintei omnipotente. Nu fac nici o judecata aici asupra fiintei omnipotente ci doar observ o relatie logica intre „tot ceea ce exista e permis de la Dumnezeu” si „raul exista in <>”, deci raul e permis de la Dumnezeu.

    Mai departe vine intrebarea „de ce”, intrebare pe care omul limitat o poate pune in speranta ca alti oameni limitati (dar care au parte de revelatie divina vor incerca un raspuns).

    Argumentul tau vine aici si spune ca noi nu putem intelege (pentru ca suntem limitati) de ce Dumnezeu ar permite existenta raului, pentru ca nu avem ‘caderea’ sa-l judecam pe Dumnezeu. E o alta forma de a spune ca exista un ‘plan divin’ si ca indiferent de efectele acestui plan intr-un anumit context (aici si acum), undeva candva acest plan va atinge un scop mai inalt (pe care noi nu-l putem intelege).

    Totusi, daca Dumnezeu ar vrea ca noi sa avem capacitatea de a intelege, ar fi simplu sa ne dea aceasta capacitate sau macar sa ne transmita planul Sau sub o forma care este inteligibila. Pot presupune insa ca vei argumenta ca o parte a planului lui Dumnezeu este ca noi sa nu cunoastem care este planul Sau sau daca acest plan exista…

    Desigur argumentul planului divin e excelent – ofera o rationalizare ipotetica oricaror evenimente negative si poate justifica de la furt la uragane si la genocid (de unde stim noi ca un genocid azi nu salveaza candva/undeva umanitatea?).

    Capacitatea noastra limitata si bunul simt al ratiunii ne spun insa totusi ca genocidul (de exemplu) nu poate fi justificat, sau nu este suficient pentru ce inseamna umanitate o justificare ce presupune un ‘salt de credinta’. Daca noi vom crede ca genocidul este justificat ca act al lui Dumnezeu (chiar daca nu intelegem cum) pentru ca face parte din planul Sau, atunci genocidul este justificabil si ca act uman, pentru ca este ‘girat’ de o fiinta omnipotenta si benevola ca fiind necesar planului Sau.

    Nu este deci suficient sa presupunem ca exista un plan divin pentru un genocid in baza unei presuneri ca exista un Dumnezeu omnipotent si benevol ci este necesar sa intelegem care au fost cauzele – fie ele lumesti, fie divine. Iar daca fenomenul are motivatii divine (este cauzat sau tolerat de Dumnezeu), umanitatea si ratiunea ne impun solicitarea unei explicatii pe care noi (cu limitarile noastre) sa o putem intelege – fie una venita direct de la Dumnezeu, fie venita prin mesagerii Lui.

  4. dupa natua sa omul difera de semini sai ,CA rezultat omul are opinii diferite despre rau .adesa Raul este relativ personal ,CA ansamblu de opinii tot ce exzista sau este prezent este rau si ne indeamna spare suferinta.concluzie… hausul prezinta forta distrugatoare totalmente oare asta nu prezinta actiunea dumnezului de nimicire a raului . in fine daca asa si este, cauza raului in ceea ce priveste omul este faptul CA dumnezeu a creat oamenii neegali in itelect chip si natua ,nu a facut oamini CA o multime de replicare a aceluiasi exemplar,ce a dat progresul print generatie spre unical. tot ce e unical reprezinta precum un fractal o repetare intr-o forma mai suprema .:-)

  5. Paradoxul, că o fi al lui Epicur, sau al altcuiva, se poate explica prin intermediul “absolutului” lui Parmenide.

    Parmenide vorbeşte despre “întregul absolut”. Dumnezeu e un întreg absolut, care a creat tot ce se poate crea, de la “Răul absolut” al Iadului, până la “Binele şi plăcerea absolută” a Raiului. Între acestea sunt create o multitudine de lumi (alte dimensiuni, sau alte Cosmosuri….a se vedea noua teorie a Multiversului), având fiecare câte ceva şi din “Răul absolut”, dar şi din “Binele absolut”. Una dintre aceste lumi, esta asta a noastră, ca un Arhipelag de Bine într-un Ocean de Rău.
    Prin urmare, Dumnezeu fiind un întreg absolut, care creează absolut tot ce se poate crea, nu renunţă la acest atribut de creator, pentru că nu ar mai fi “Întregul absolut”, care creează absolut orice, inclusiv Răul. Dacă ar fi doar binele, unde ar fi răul ? Nu ar mai exista întregul absolut.

  6. Nu conteaza daca paradoxul e a lui Epicur, validitatea lui ca un paradox ramane, indiferent de autor.

    Arugmentul ca o problema de teologie e diferita de o problema de filosifie e echivalent cu a spune ca daca stiinta ar dovedi ca apa sarata se amesteca cu apa dulce, dar Coranul spune ca ele nu se amesteca, tu poti sa crezi ceea ce zice Coranul (chiar daca nu ai nici o dovada, ba mai mult, ai dovada contrariului din partea stiintei), pentru ca o problema de stiinta difera de o problema de credinta. Adevarul ramane adevar, iar apa sarata se va amesteca cu cea dulce indiferent de ce crezi. Daca problema, sau mai bine zis perspectiva credintei contrazice realitatea, atunci nu trebuie crezuta, ci trebuie crezuta perspectiva stiintei.
    A avea o minte deschisa inseamna sa accepti dovezile si sa tragi concluzii conform acelor dovezi, chiar daca ele iti contrazic credinta. A avea o minte deschisa nu inseamna sa accepti orice nascocire a oricarui nebun.

    Argumentul ca nu poti sa te pronunti din cauza ca esti o fiinta finita, este un „argumentum ad personam” si este si nefalsificabil. Ce inseamna nefalsificabil? Ei bine, inseamna ca nu poate fi demonstrat ca fiind gresit. Exista un anumit motiv din cauza caruia teoriile nefalsificabile nu sunt acceptate de stiinta: pentru ca exista o infinitate de teorii nebune nefalsificabile pe care le-as putea inventa pe loc, si nu ai putea sa-mi demonstrezi ca gresesc.

    De exemplu, eu as putea pretinde ca atunci cand nimeni nu este in preajma sunt vizitat de unicorni invizibili. As mai putea pretinde ca existenta acestor unicorni nu poate fi atestata stiintific. Trebuie doar sa ma crezi pe cuvant ca acesti unicorni exista. Daca ai dori sa demonstrezi ca acesti unicorni nu exista, nu ai putea, pentru ca tocmai am zis ca existenta lor nu poate fi atestata stiintific. Deaceea teoriile nefalsificabile sunt neacceptabile.
    In plus, ar fi oare vreo diferenta daca toata lumea m-ar crede in legatura cu unicornii? Nu! Credinta nu are nici un impact asupra adevarului, si anume ca acei unicorni sunt o nascocire a mintii mele.

    Acum, sa ma intorc la argumentul tau cu „fiinta limitata”. Daca eu as spune ca acei unicorni urasc culoarea verde, si ca ii impung pe oamenii care poarta haine verzi, atunci ca sa demonstrezi ca nu am dreptate ar trebui sa porti haine verzi si sa imi arati ca nu simti nimic invizibil care te impunge. Poate ca eu nu te-as crede, si atunci ar trebui sa ma imbraci si pe mine in haine verzi si desi initial as rezista pentru ca nu vreau sa „supar unicornii”, eventual as observa si eu ca nu ma impunge nimic. Ei bine in acel moment as putea spune „poate ca unicornii aceia vad verdele diferit fata de cum il vedem noi, care pe langa acei unicorni suntem fiinte limitate”. Argumentul tau in apararea lui Dumnezeu nu difera cu nimic fata de un argument in apararea unei idei complet absurde, deci de ce as crede in acel Dumnezeu, daca nu cred in unicorni? Daca intelegi asta, atunci intelegi problema.

    Am mai spus ca argumentul tau este un argument ad personam. Insulti oamenii spunandu-le ca ei nu pot judeca singuri ce e bine si ce e rau. As vrea sa te vad spunandu-le asta celor care au suferit in urma unor dezastre naturale.
    As vrea aici sa fac o paralela cu matematica. Bineinteles ca oamenii mai pot gresi calculele, dar asta nu inseamna ca ei nu stiu matematica deloc. In plus 1+1=2, sau teorema lui Pitagora, sau integralele duble sunt concepte de care suntem siguri, chiar daca suntem fiinte limitate. Ei bine, daca ai veni cu un Dumnezeu care ar pretinde ca 1+1=3, si ai adauga la aceasta afirmatie argumentul ca noi fiind doar fiinte finite, nu putem sa-l judecam pe Dumnezeu, nu te-as crede, si bineinteles nu as pune bazele matematicii pe o asemenea afirmatie. Oamenii stiu si ei ca 1+1=2, iar un Dumnezeu care ar contrazice asta ar minti. Ei bine tot asa,de nebun pare un Dumnezeu despre care spui ca poate ca „priveste raul altfel”, mai ales cand ai si o Biblie pe langa care dovedeste ca Dumnezeu de fapt admite faptul ca minciuna, furtul, violurile, crimele s.a. sunt rele. Un Dumnezeu care nu ar admite asta ar putea fi un zeu inventat a unei civilizatii care practica sacrificiul uman, sau in cazul in care acel zeu exista, atunci pot sa zic ca nu as fi satisfacut sa slujesc unui asemenea nebun.

    Deci daca Dumnezeu vede aceste lucruri la fel cum le vedem noi, atunci de ce nu le elimina? Ai putea sa raspunzi „din cauza liberului arbitru”. Pai atunci cand o femeie e violata impotriva vointei ei (adica a liberului arbitru), vrei sa zici ca Dumnezeu ia partea celui care comite violul? Daca Dumnezeu ar interveni, liberul arbitru al celui care comite violul ar fi afectat, iar daca el nu intervine liberul arbitru al victimei e violat.
    Ai mai putea spune ca doar prin suferinta putem invata despre rau si bine, sau ca numai asa devenim mai puternici. Ei bine, cred ca putem invata despre bine si altfel decat suferind multe rele. Putem sa ne autoeducam, sa citim despre subiect, sa invatam, nu e neaparat sa experimentezi pe propria piele tortura ca sa iti dai seama ca e rea.
    In plus un copil care a murit de cancer, nu invata despre rau si bine, si nu devine mai puternic, pentru ca e mort!

    PS: inteleg ca daca te uiti la blog-ul meu vei vedea ca odata am fost crestin. Da, cred ca majoritatea ateilor s-au nascut intr-o familie religioasa si au fost educati intr-un spirit religios. Dar la fel ca si cu minciunile despre Mos Craciun si Iepurasul de Paste, cand am crescut a fost momentul sa pun la o parte chestiile copilaresti, si sa incep sa gandesc pentru mine insumi. Nu confunda cultura cu gandirea. Cultura inseamna sa stii multe despre multe subiecte. Gandirea inseamna sa poti lua informatiile pe care le stii si sa le procesezi. De exemplu un matematician isi exerseaza gandirea cand rezolva o problema, nu cultura.

  7. Paradoxul cu exemple concrete se afla in izgonirea lui Satan din Rai. Lipsa de masuri concrete luate de Dumnezeu „atotputernic” vizavi de ingerii ce incalca regulile impuse tot de El. Lipsa fermitatii lui Dumnezeu fata de supusii lui directi care STIU ca Dumnezeu exista, deci stiu ce ii paste. Si totusi Lucifer o face. Si ce pateste? Pai in esenta… nimic. Este izgonit. Cum zicea Chang in Hangover: „But did you die?”… Pai n-a murit… A avut o zi proasta. Daca treci peste superstitiile incordate ale cititorilor de biblie poti vedea clar o discutie redusa la un simplu: Iesi afara din casa mea. Sunt nervos pe tine si am sa te pedepsesc… dar nu acum ci alta data. Ai sa vezi tu… Vin cu gasca si o sa ti-o iei. Sa vezi ce-o sa-ti facem … cand te prindem, la Apocalipsa.
    De ce nu ACUM…AICI si ACUM? Un caine care latra… dar nu musca.

    Totodata, toti ignora niste elemente concrete in biblie: ierarhia militara a ingerilor, garzile imperiale ale dumnezeului. Garzi de corp??? Armata??? Sa se lupte cu cine? E evident ca armata de ingeri nu e necesara sa pacifice omul muritor. Pentru asta Dumnezeu are o gramada de tehnici folosite in Vechiul Testament, unde ucide zeci de milioane, foarte multi din propriul lui popor . Nu e nevoie de armata de ingeri pentru asta. Deci impotriva cui este folosita armata de ingeri? Sa pacifice restul ingerilor? Dar de ce e nevoie sa fie pacificati si tinuti sub control? E dictatura?

    Si sa inchei cu ultimul paradox.

    Omul pacatuieste.
    Omul pacatuieste si cu fapta dar si cu GANDUL.
    In Rai nu exista pacat.
    Deci nu faptuiesti pacat… dar nici nu gandesti pacat…

    Cum faci tu sa nu te gandesti la ceva? Yoga? Autocontrol? Brainwash?
    Ti se sterge memoria? Devii zombie?

    Ce te defineste ca TU? Ce ti-a format EUL in viata ta „pamanteana”? EUL tau e suma tuturor experientelor de viata, toate amintirile tale, toate gandurile tale…
    Ganduri… un gand liber fuge… ca gandul…
    Cand aud crestinii ca ei ajung in Rai ma umfla rasul. Ei cred ca Raiul e un loc plin de verdeata, o pasune elvetiana din reclamele Milka. Si ingerii aia soldati unde sunt? Au sapat transee in colinele inverzite din jur? Stau cu ochii pe crestinul ajuns in rai si care oricum nu mai pacatuieste?

  8. Mi-ai sters comentariul? Probabil cand sugi pula tragi in piept. Sterge-l si pe asta. Destinatarul esti oricum doar tu.

    • Nu ti-am sters comentariul .Am intarziat doua zile pana sa sa ii dau aprobarea, pentru ca ma aflu in largul coastelor Ghanei, in Africa subsahariana, pe o nava, si nu am mereu acces la internet. Ca sa nu iti spun, ca atunci cand sunt departe de familia mea am alte prioritati, in momentele cand am acces la net, decat sa aprob comentarii pe wordpress.
      Daca esti capabil sa intelegi bine, daca nu, e bine si asa din partea mea.
      Iti multumesc mult pentru gandurile frumoase. Nu pot pierde ocazia sa le postez, ca sa le vada si altii.
      Numai bine si tie.

  9. Nu trebuie sa-mi multumesti. Eu injur pe net la modul impersonal. Greseala e vident de partea mea, vazusem comentariul drept publicat. Probabil mi-a scapat scrisul ala mic cu awaiting moderation. Cand am intrat mai tarziu sa citesc vreun eventual raspuns nu mai gasisem comentariul. Mi-a sarit imediat gandul ca esti unul din aia ce asteapta comentarii doar din alea ce-i plac lui. Ai regretele si scuzele mele.

  10. Si totusi. Am postat din nou si nu s-a dus in moderare ci a fost publicat direct. Doar daca ai schimbat setarile intre timp.

    • Atunci cand cineva nou posteaza un comment acesta nu apare pana nu il aprob. Odata aprobat acest prim comment noile interventii de la persoana respectiva vor apare automat. Deci, din moment ce am dat „approve” la un comment al tau, de acum inainte va apare ca aprobat tot ceea ce postezi aici in sectiunea de comentarii. (Daca ne mutam cu nava in Camerun si pierd orice acces la net, tu vei putea sa postezi in sectiunea de comentarii tot ce iti va trece prin cap, fara ca eu sa pot lua vreo masura. Asta sa nu o iei ca invitatie, ci doar ca un exemplu practic.)
      In ce priveste limbajul colorat, pe mine unul nu ma deranjeaza: sunt marinar si imi duc traiul intre navigatori. Dar chiar si noi, care avem un limbaj mai buruienos decat multe alte categorii sociale, il folosim intre noi. De fata cu femei, ofiteri si necunoscuti ne controlam. Ceea ce iti urez si tie sa inveti.

  11. nu am avut rabdare mai mult de paradoxul doi, unde esti cel putin ipocrit. biblia stipuleaza clar ceea ce se intelege din punctul de vedere al barbosului prin bine si rau, fie si daca ne limitam la cele zece porunci. deci infinitul tau barbos stie foarte bine ce este bine si ce este rau. pacat ca nu exista.

  12. Spatiul si timpul coexista si sunt inseparabile. Stiinta a elucidat multe dintre misterele vietii. Suntem o specie tanara. Dar usor usor evoluam. Sunt unele lucruri pe care nu le stim INCA ca si specie dar incercam sa le aflam zilnic. A presupune ca o entitate autocunoscatoare si atotputernica care s-a autocreat ne-a creat pe noi si tot ce vedem in jur si dupa ce murim ne judeca si ne clasifica… Serios? SERIOS? Nu toti suntem redusi mintal sau creduli. Categoric nuu am fost creati de nicio fiinta suprema. E un nonsens. Suntem prea obtuzi sa acceptam ca scopul vietii este viata insasi si reproducerea. Nu este niciun plan facut de zei pe care noi trebuie si/sau invariabil il urmam orbeste. Consider ca orice creatura umana si nu numai, care are in prealabil o cunostere si intelegere rezonabila a mediului inconjurator si totusi crede ca am fost creati de un om magic din cer ar trebui sa-si lege de picior o piatra grea si mearga la scalda la un lac adanc. Religia ar trebui sa fie ilegala. Cercetarea si cautarea cunoasterii ar trebui sa fie prioritati. Nu credinta! Am 7 degete la o mana. Ma crezi? Cerceteaza! Ca om pot gresi dar gandind, cercetand si cautand adevarul despre tot ce ma inconjoara… numai asa putem sa aflam daca ce e scris si „cunoscut” e adevarat. Nu vreau sa insult pe nimeni dara daca fac asta accidentat, sa fiu scuzat. Suntem miliarde de furnici fara scop care traiesc pe un bolovan care pluteste in vid pe o traiectorie guvernata de legi determinate de fizica. Atunci cand umanitatea o sa fie suficient de evoluata, nu vom mai avea nevoie de religie.

  13. ,,de unde stim noi, fiinte finite, care este cea mai buna cale.,,
    Deci daca un om care a fost inchis la Auschwitz in al doilea razboi mondial dorea sa fuga de acolo, se punea impotriva planului lui Dumnezeu, ca poate ii asa scris ? Suna a astrologie, adica: lasa ca are grija altul de mine, pentru ca eu nu am putere sa razbat de unul singur in viata.

    ,,Then why call him God,, nu este una cu ,,atunci nu este Dumnezeu.,,
    Apoi dovedeste-mi ca Dumnezeul crestinilor sau a oricarei religii este Dumnezeul potretizat in scrierile lor, pentru ca toate religiile se lauda ca cunosc pe El.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: