Nebunul zice în inima lui … ce anume?


Am mai pomenit pe aceste pagini despre versete care scoase din contextul lor firesc prind o viaţă proprie şi sunt citate complet separat de sensul lor biblic. Pericolul unei astfel de citări trunchiate a Scripturii este evident: dacă dăm un sens unor versete pe care acestea nu îl au riscăm să pierdem din vedere ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu vrea să ne spună.

Un exemplu tipic de verset citat şi răscitat scos din context este primul verset al Psalmului 14: Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”. Când noi creştinii avem de-a face cu atei, sau doar ne referim la ei, există şanse mari să apară şi acest verset la interval. Ideea fiind că numai un nebun poate nega existenţa lui Dumnezeu. De fapt, există cu atât mai multe şanse ca acest verset să fie aruncat spre atei cu cât creştinul în cauza este mai …necultivat, ca sa nu spun mai mult.

Las la o parte faptul că aruncarea în capul unui ateu al acestui verset nu este nimic mai mult decât o insultă gratuită. Ceea ce mă preocupă pe mine, ca şi creştin, este că folosirea unor fragmente biblice scoase din context drept bâte de cotonogit duşmanul nu ne va ajuta să aprofundăm mesajul Scripturii. Ori acest verset are un mesaj important pentru noi. Da, pentru noi creştinii şi nu pentru atei!

Să vedem, dar, psalmul întreg:

1. Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele.

2. Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu.

3. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

4. Şi‑au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu, cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?

5. Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

6. Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…dar scăparea lui este Domnul.

7. O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

Psalmul este un strigăt de disperare din cauza opresiunii pe care o suferă „neamul neprihănit”, dar psalmistul afirmă speranţa că Domnul va apărea în mijlocul acestuia ca s îl mântuiască. Tema centrală a psalmului este fărădelegea o comit cu toţii, fără deosebire. Adică indiferent că au Legea (mozaică) sau nu. În acest context „toţi” nu se referă la fiecare în parte, pentru că altfel nu ar exista un neam neprihănit (v. 5). Psalmistul insistă, prin „toţi”, că fărădelegea este săvârşită atât între neamuri cât şi în neamul ales, fără deosebire.

În Romani 3 Pavel citează mai multe pasaje vetero-testamentare ca să dovedească ceva anume:

am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt supt păcat, după cum este scris: (Romani 3:9,10)

Urmează, deci, mai multe citate din Scripturi ce să dovedească faptul că nu doar neamurile se află sub păcat, ci şi iudeii. Primul citat este din Psalmul 14. Acesta este, deci, contextul în care psalmistul se plânge că nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu”. Cine sunt, deci, cei care spun că nu este Dumnezeu, şi de ce sunt nebuni?

Dacă neamurile care nu Îl cunosc pe Domnul şi nu au legea se comportă de parcă n-ar avea nici un dumnezeu nu avem de ce să ne mirăm. Ei încă nu au fost luminaţi de Revelaţia. Dar izraeliţii care, în ciuda Legământului şi a Legii săvârşesc fărădelegea nu au nici o scuză. De la ei te-ai aştepta la mai mult. Trebuie să fii nebun să ai Legea, care îţi spune exact în ce constă o conduită morală, dar să n-o respecţi.

Nebunul, prin urmare, nu este cel care nu crede în existenţa lui Dumnezeu. Nebun este acela care se află într-un legământ cu Dumnezeu, dar se comportă de parcă Acesta nu ar exista. În mod concret „Nu este Dumnezeu”, în acest context, înseamnă „faptele mele nelegiuite nu vor avea consecinţe, pentru că Dumnezeu nu va face nimic împotriva mea”. De asta psalmistul le aduce aminte celor nelegiuiţi din Israel, care oprimă poporul, că Domnul îi va pedepsi. Scriptura spune: „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Proverbe 9:10). Dar unii ca aceştia sunt nebuni, pentru că nu au frică de Dumnezeu.

Cu ce ne priveşte pe noi, deci, acest psalm? În prima sa scrisoare către credincioşii din Corint Pavel ne spune despre izraeliţii care au ieşit cu Moise din Egipt:

1. Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare, 2. toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; 3. toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească, 4. şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. 5. Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. (1 Corinteni 10:1-5)

După care ne spune de ce a pomenit despre acest episod: „Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.” (v. 6) Aşa cum izraeliţii au fost „botezaţi” şi s-au împărtăşit dintr-o mâncare spirituală, creştinii din Corint şi noi cei de astăzi putem să cădem pe drum în ciuda botezului nostru şi a banchetului euharistic din care ne împărtăşim. La fel, izraeliţii care se comportă ca nişte oameni lipsiţi de minte, fără să se teamă că Dumnezeu le-ar cere socoteală pentru faptele lor, sunt o pildă pentru noi.

Acum poporul lui Dumnezeu este Biserica. Noi creştinii suntem cei care ne aflăm într-un legământ cu Dumnezeu. Astăzi, nebunii care spun în inima lor că nu este Dumnezeu suntem noi creştinii care săvârşim fărădelegea, fără să luăm aminte la consecinţe. Cât de nebuni trebuie să fim să-L mărturisim cu buzele, dar cu faptele noastre să spunem „nu este Dumnezeu”. Cu siguranţă pedeapsa unora ca noi este mai mare ca acelora care nu L-au cunoscut. Scriptura ne avertizează: „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor” (Evrei 12:29) „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10:31).

Să ne rugăm, deci, Dumnezeului nostru să ne înveţe acea frică sănătoasă care este începutul înţelepciunii.

Anunțuri
Published in: on Septembrie 10, 2011 at 12:49 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaisarbu.wordpress.com/2011/09/10/nebunul-zice-in-inima-lui-%e2%80%a6-ce-anume/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: